Dupa trei ani si jumatate, am luat, in sfarsit, decizia: gata, sunt (mai mult sau mai putin) pregatita pentru bebe numarul 2. Aiurea, nu sunt, dar cumva trebuia sa imi fac curaj 🙂
A venit si momentul sa fac anuntul in familie. Bunicile, pline de entuziasm: „O sa avem o fetita!”, Andrei semiurland: „Vreau un fratior!” Bine macar ca nu e presiune :))
Timpul a trecut repede si am ajuns la momentul culminant: „O sa mai aveti un baietel!” Toate bune si frumoase, dar cum le spunem bunicelor?! Care de doua luni isi faceau planuri cum o sa cumpere rochite si o sa impleteasca codite.
-„Andrei o sa aiba un fratior!”
– „Felicitari! Lasa, sanatos sa fie! Nu conteaza! Al treilea poate iese fetita! E bine si asa”.
….
– „O sa mai avem un baietel!”
– „Felicitari! Foarte frumos! Poate macar o sa aiba ochii albastri… o sa ii lasam parul lung. Lasa, urmatorul…”
Burtica creste, lumea incepe sa observe. O vecina: „Oh, am auzit ca o sa mai aveti inca unul. Tot baietel? Lasa… Era mai bine cu o fata, dar aia e, e bine si cu doi baieti, daca altfel nu s-a putut”.
O bunica de tripleti (o fata si doi baieti) se baga si ea in seama, in timp ce eram cu Andrei la joaca.
– Care dintre ei e al dumneavoastra? (erau doua fete si Andrei)
– Baiatul.
– Si al doilea ce o sa fie?
– Baiat.
– Sa stiti ca fetitele sunt mai iubitoare, mai dragalase. Ca noi avem de toti si vedem cum e. Dar nah, daca o sa aveti tot baiat, daca asa a dat Dumnezeu…”
Se pare ca toata lumea isi facuse planuri pentru cel de-al doilea copil al meu. Nu stiu pentru ce motiv, toata lumea isi doreste mai nou fete. Treaba lor, fiecare cu dorintele lui, dar cu mine ce aveti, oameni buni?
Eu n-am avut preferinte nici la primul, nici la al doilea. O fata si un baiat, doua fete, doi baieti, e perfect. Unul singur, chiar si asa era ok… ca sa nu mai intru in subiectul „Il lasi singur?! Nu ii faci si lui un fratior sau o surioara?!”
Aia e, le convine sau nu le convine vecinilor, voi avea tot un baietel :)) Il asteptam in septembrie. Pana atunci ma pregatesc sa fiu… mama pentru doi 🙂




Te inteleg perfect, desi la mine situatia este total opusa. Am doua fetite desi toata lumea – bunici, vecini. prieteni isi planificasera ca cel de-al doilea copil sa fie baietel. N-a fost sa fie dar mie mi se pare perfect asa 🙂
Si inca ceva – nu-i nimic mai greu decat procesul de pieptanat si impletit codite de fetite, asa ca daca cele 2 bunici isi doresc sa impleteasca codite, le astept oricand pe la mine. 🙂
[…] cand sunt mama pentru doi, am impresia ca toata ziua nu fac decat sa spal vase. Dimineata, la pranz si seara. Va intrebati […]