Roxana este genul de femeie care este facuta pentru a fi mamica. Atunci cand vede un bebelus ochii parca ii stralucesc. Are lipici la copii si era un lucru cat se poate de firesc sa isi doreasca si ea unul. Cand a venit momentul potrivit, s-a lovit de o mare problema: a fost diagnosticata cu endometrioza de gradul patru.
Ce este endometrioza? “Endometrioza este o boala progresiva, care afecteaza 10-15% din femei in timpul anilor de reproducere si a doua cea mai frecventa cauza a infertilititatii. 30% pana la 40% din femeile cu endometrioza fiind infertile. Endometrioza consta in dezvoltarea endometrului, a mucoasei care tapeteaza pereţii interni ai uterului, in cu totul alta parte decat la locul potrivit precum la nivelul ovarelor, a trompelor uterine, pe peretele abdominal intern, vezica urinara, intestin; uneori poate ajunge pana la plamani, maduva spinarii si chiar la creier”, scrie CSID.RO.
In ciuda severitatii bolii, povestea Roxanei are un final fericit. Diagnosticul i-a fost pus in urma unei laparoscopii, care a lasat-o fara trompe. A luptat insa pentru a avea un bebelus, a repetat procedura la un medic competent si dupa doua fertilizari in vitro a reusit sa ramana insarcinata.
“Am aflat ca sufar de endometrioza de gradul 4 in urma unei laparoscopii, efectuata cu scopul de a-mi desfunda trompele. Dupa jumatate de an de incercari nereusite de a ramane insarcinata, am mers la doctor. Primul pas a fost sa fac un test hsg, unde s-a testat permisivitatea trompelor uterine, insa acest test nu a fost cu success.
„Am fost redirectionata catre o laparoscopie diagnostic. Pentru ca nu mi-am imaginat ceea ce urma sa se intample, crezand ca o laparoscopie nu este ceva de care sa te temi, am mers la un spital de stat, la un medic tanar recomandat de ginecologul care ma urmarea atunci, fara sa stau sa caut nume de medici cunoscuti”, povesteste Roxana.
In timpul operatiei, cazul ei s-a dovedit a fi mult mai dificil decat asteptarile si astfel operatia a luat o intorsatura urata.
Roxana se astepta la o interventie usoara, menita sa ii desfunde trompele. Ceea ce a urmat a fost ca un soc pentru ea. O operatie care trebuia sa dureze jumatate de ora a tinut 4 ore.
“V-am taiat trompele, nu mai sunt sanse de sarcina obtinuta natural”
“Operatia de diagnostic s-a finalizat destul de nefavorabil pentru mine, in loc de jumatate de ora, operatia a durat patru ore. Iar concluzia finala: v-am taiat trompele, nu mai sunt sanse de sarcina obtinuta natural, singura posibilitate ar fi fertilizarea in vitro”, spune Roxana.
Viitoarea mamica spune ca inainte de a-i taia trompele, medicul s-a consultat si cu seful de sectie din acel spital. Impreuna au decis ca cel mai bine sa taie trompele. „Nu stiu ce ar fi decis apartinatorii mei sau eu, daca as fi fost intrebata cum doresc sa se finalizeze operatia. Cert este ca noi nu am fost intrebati cum anume preferam sa facem, iar acest aspect ne-a facut sa ramanem cu un mare regret si repros ca poate nu a fost cea mai buna decizie sa nu caut un medic care face toata ziua laparoscopii”, spune Roxana.
“Am ajuns la medicul care doar in carti exista si s-a aventurat in a ma ajuta”
Roxana nu s-a lasat descurajata, chiar daca nici vestile primate ulterior nu au fost tocmai bune.
“Aflasem ca rezerva ovariana era destul de scazuta. Am mers la o clinica de fertilizare, acolo am descoperit ca laparoscopia efectuata anterior nu imi permitea sa incep un tratament in vitro, ci trebuia repetata operatia. Operatia urmatoare era una complexa, asa ca mi s-a recomandat sa o fac in Belgia. M-am speriat, i-am spus doctoritei ca nu suntem bogati si ca nu ne-am permite financiar Belgia. Urmatorul pas a fost sa gasesim un medic curajos, pasionat de meserie si cu foarte multa experienta. Am ajuns la medicul care doar in carti exista si s-a aventurat in a ma ajuta. Ii voi fi vesnic recunoscatoare acestui medic, un super om de la spitalul Giulesti (probabil cel mai bun medic pe laparoscopii si nu numai)”, spune Roxana.
Cum poti prevenit endometrioza? Problema e ca nu prea poti, pentru ca nu sunt cunoscute cu exactitate cauzele.
“Eu in 10 ani de abonament la o clinica private, in care am mers la consult de specialitate o data la 6 luni, nu am fost diagnosticata cu aceasta boala. Aveam dismenoree, iar la fiecare consult mai primeam recomandare de cate un nou produs anti-durere”, spune Roxana.
Roxana astepata acum sa isi cunoasca bebelusul. Mai are o luna pana la nastere.
“A meritat efortul. Este o minune ca dupa doua fertilizari, l-am convins pe bebe sa ne doreasca si el. Este tare greu intregul process. Femeile care trec prin experienta aceasta gasesc cumva niste puteri supraomenesti. Pe vremea cand faceam tratamente, injectiile erau normalitate pentru mine.
Acum, uitandu-ma in urma si reamintindu-mi, nu imi vine sa cred ca eu am avut puterea sa lupt atat. Eu am fost norocoasa: intr-un singur an, am trecut prin doua laparoscopii, doua fertilizari si acum mai am o singura luna pana il voi intalni pe bebelusul nostrum”, spune Roxana.
