Care e cea mai grea etapa pentru o mamica ce are grija de un bebelus\/toddler? Nu exista un raspuns general valabil, raspunsurile sunt diferite de la o persoana la alta.<\/p>\n
Am fost in weekend la un eveniment cu copii si cea mai mare parte a timpului am petrecut-o plimbandu-l pe Edy (9 luni) de manute, peste tot. Usor cocosata, usor epuizata de la pozitia in care stateam. Ma durea spatele si mi-era super cald. \u201cAh, asta e cea mai grea perioada! Cel putin pentru mine asa a fost, sa umblu mereu cocosata dupa ea\u201d, mi-a marturisit mamica unei fetite.<\/p>\n
\u201cAh da? La mine nici pe departe\u201d, i-am raspuns eu. Explicatia? Pentru mine, atat la Edy, cat si la Andrei, cea mai crunta a fost perioada in care nu dormeau noaptea<\/a>. Se trezeau de \u201cn\u201d ori, cu chef de scandal, si adormeau la loc dupa o ora, de exemplu. Am mai spus, mamicile ai caror copii dorm bine noaptea nici nu isi dau seama cat de norocoase sunt. Sa incepi o zi odihnita, fresh, iti da \u201caripi\u201d, ca sa zic asa. Deci mamicile ai caror copii n-au avut probleme cu somnul<\/a> asociaza \u201ccea mai grea perioada\u201d cu alte etape: diversificarea<\/a>, primii pasi<\/a>, primul an la gradinita etc.<\/p>\n Sunt mamici care au cedat psihic in momentul inceperii diversificarii. Un bebelus care refuza mancarurile solide te poate ingrijora un pic. Spunea o prietena ca, la un an, copilul verisoarei ei nu mananca aproape nimic solid si accepta doar laptele praf. Eu am avut doi mancaciosi, asa ca diversificarea nu mi-a pus mari probleme. Acum Edy a inceput sa mai faca mofturi la unele piureuri cu carne si legume, dar gasesc alte variante.<\/p>\n O alta perioada pe care as numi-o chiar dificila a fost cea in care l-am dat pe Andrei la gradinita<\/a>. Primul an<\/a>. Lupta cu virusurile<\/a> a fost demoralizanta si frustranta. Dar am trecut si peste asta \ud83d\ude42<\/p>\n Voua care vi s-a parut cea mai grea perioada?<\/p>\n <\/p>\n URMARESTE-NE SI PE INSTAGRAM:<\/p>\nAcum, la 9 luni, Edy incepe sa descopere singur lumea din jurul lui. Merge mult, mult, mult tinut de manute, a invatat de cateva zile sa mearga si de-a busilea si efectiv nu mai sta pe loc. E adevarat, nu e nici usor, pentru ca vrea sa umble peste tot si eu trebuie sa ma tin dupa el. Dar cum de doua nopti doarme toata noaptea, am alta dispozitie in timpul zilei si am rabdare sa il urmez peste tot si sa \u201cii tin isonul\u201d.<\/strong><\/h4>\n
\n