{"id":4499,"date":"2018-10-03T06:44:06","date_gmt":"2018-10-03T04:44:06","guid":{"rendered":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/?p=4499"},"modified":"2018-10-03T06:44:33","modified_gmt":"2018-10-03T04:44:33","slug":"viata-cu-doi-copii-in-spatiu-restrans-cum-ne-descurcam-4-in-2-camere","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/2018\/10\/03\/viata-cu-doi-copii-in-spatiu-restrans-cum-ne-descurcam-4-in-2-camere\/","title":{"rendered":"Viata cu doi copii in spatiu… restrans. Cum ne descurcam 4 in 2 camere"},"content":{"rendered":"

Un material de Ana Ciornei<\/strong><\/p>\n

Cand aud oamenii ca ai doi copii, deja te privesc altfel. Parca cu un pic de mila. Or fi stiind ceva. Si cum fiecare are cate o parere despre orice, cele despre spatiul nostru locativ variaza de la \u201cPff, n-au loc saracii sa alerge!\u201d (spus de parca asta ar fi ceva rau) pana la \u201cLasa draga, bunicii mei au crescut sase intr-o camera\u201d. Mda, si in Epoca de Piatra stateam 20 in aceeasi pestera. Dincolo de exagerari, dezavantajele exista, totul e sa reusesti sa le gestionezi.<\/p>\n

Fisa de inventar: 2 adulti, 2 copii, 2 camere<\/strong><\/h4>\n

Prima dilema a fost cum dormim<\/a> odata cu extinderea trupei. Pana pe la 3 ani ai lui Stefan avusesem dormitor comun, el cu patul<\/a> lui. Apoi noi adultii am migrat in cealalta camera. Si el dupa noi. Pe la 3-4 dimineata ne trezeam cu maimuta intre noi. Nu tot timpul, dar destul. Si e genul care da din picioare si impinge, asa ca in ultima saptamana de sarcina<\/a> cu cel mic i-am abandonat in sufragerie si m-am retras cu bebe in dormitor. Vreo sase luni<\/a>. Apoi i-am returnat lui Stefan patul \u00a0si acum dorm amandoi in \u201ccamera lor\u201d. De obicei piticul se trezeste de 2-3 ori pe noapte, suge si adoarme inapoi. Totul fara ca frati-su sa se intoarca macar pe partea cealalta.<\/p>\n

Ce facem cu spatiul de depozitare?<\/strong><\/h4>\n

O dificultate mai serioasa e cu spatiul de depozitare. Au copiii astia la haine si jucarii cat pentru trei familii. Si 99% sunt primite, deci nici macar terapie prin shopping nu prea apuc sa fac. Partea buna este ca acum ce ii ramane mic celui..mic dam mai departe. \u00a0Numarul cutiilor de scutece pline cu diverse s-a redus simtitor in ultimele 11luni.<\/p>\n

Ordinea in casa, un obiectiv imposibil de atins<\/strong><\/h4>\n

Mai tragic e cu ordinea. Ce e aia? Si eu ma intreb. Ai zice ca fiind spatiu mai mic, e mai usor. De fapt, imi ia de doua ori mai mult, pentru ca trebuie sa gasesc pe unde sa le pun pe toate pana rezolv o zona, apoi sa le asez inapoi la locul lor. Oricum ordinea asta dureaza pana la primul copil trezit. Cea mai tare intrebare la ora 7.30 dimineata: cand au apucat sa rastoarne toata casa? Vazusem recent un filmulet in care o mamica strangea jucariile cu o lopata de zapada si le punea in cutii. Urmatorul obiect pe lista de cumparaturi:lopata!<\/p>\n

Bebelusul, mereu calare peste cel mare<\/strong><\/h4>\n

Iar recent a mai aparut ceva. De\u00a0 cand Mihai misuna de colo-colo, destinatia lui preferata este in cap la frati-su. De aici drame shakespeariene \u2013 da\u2019 el unde se mai joaca, dar nu se mai poate trai dom\u2019le cu bebelusii astia. Are omuletul meu dreptate, nu prea mai poate sa faca nimic: fara lego mici (noroc de duplo), fara insirat comoara (are vreo doua butoaie de monede), e invadat inclusiv cand vrea sa coloreze. Mai nou m-am apucat sa ii mai fac cateva rafturi, ca sa ii mutam cartile mai la inaltime.<\/p>\n

Nu pot sa nu ma intreb, retoric asa, oare ce o mai urma?<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un material de Ana Ciornei Cand aud oamenii ca ai doi copii, deja te privesc altfel. Parca cu un pic de mila. Or fi stiind ceva. Si cum fiecare are cate o parere despre orice, cele despre spatiul nostru locativ variaza de la \u201cPff, n-au loc saracii sa alerge!\u201d (spus de parca asta ar fi […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":4505,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[529],"tags":[2325,23,2322,2321,2320,2319,19,1333,119,2323,2324],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4499"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4499"}],"version-history":[{"count":6,"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4499\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4506,"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4499\/revisions\/4506"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/4505"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4499"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4499"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.mamapentrudoi.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4499"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}