Te gandesti ca la 4 luni bebelusul n-are nevoie de cine stie ce entertainment. Gresit! Daca ii e foame, plange un pic, mananca si se rezolva problema. Daca ii e somn, plange un pic mai mult, dar pana la urma cedeaza si adoarme. Eiiii, dar daca e plictisiiiit…
Nu va ganditi ca il pun vreodata in pat si il las acolo de izbeliste, sa isi vada de treaba lui. Nu ca nu as vrea cateodata, dar este imposibil.
Cel mai mult ii place sa ma “maimutaresc”, sa vorbesc cu el, sa cant, sa fac zgomote, fete “amuzante” si tot asa. Cand termin repertoriul, aduc jucariile: mingi senzoriale, zornaitoare, diverse jucarii care atarna si el intinde mainile si picioarele dupa ele, plusuri etc.
Il mai plimb prin casa, ii arat desenele de pe peretii din camera lui Andrei, ii cant ceva, ii arat pisica, ii arat magnetii de pe frigider, ii arat poze din carti…
Dar la un moment dat trebuie sa ma duc si eu la baie, sa mananc si eu ceva, sa ii pun lui Andrei sa manance etc. Si atunci il asez in scoica sa stea si el singur 5-10 minute. Dooooamne Dumnezeule!
Zilele trecute mi-am pregatit o salata in cele mai disperate urlete. Am mancat-o mai mult nemestecata. A zbierat practic. Si de ciuda si suparare ca am indraznit sa mananc si sa nu ma joc cu el a mai urlat inca jumatate de ora dupa.
Cand il prind totusi mai bine dispus, il pot lasa in patut si se joaca el in legea lui. Dar nu tine mult miracolul. 5 minute, dar sunt bune si alea.
Nu se poate fara sa ii acorzi atentia ta suta la suta! Si la 4 luni, bebe vrea numai joaca si distractie :)) Asa ca am, n-am chef, trebuie sa fac pe clovnul toata ziua daca vreau pace si armonie.
