Pana acum am fost internata de trei ori in spital. De doua ori la Regina Maria, unde am nascut, si o a treia oara la un spital de stat, pentru colecistectomie. In vreme ce la spitalul privat mi-au fost oferite din partea lor niste camasute destul de ok in care sa ma imbrac pe perioada internarii, la stat mi s-a spus sa vin cu “pijamalele” de acasa.
Pentru ca a fost o situatie de urgenta, n-am apucat sa fac mare bagaj. Am apucat in graba cateva lucruri pe care le-am gasit la indemana si m-am dus la spital. Dar nici prin cap nu mi-a trecut sa iau o… pajama. Pai pijamaua pentru mine e ceva intim. O port doar in dormitor acasa, nu pot sa fac parada in ea in fata intregului spital. Inteleg ca se poarta in motive de igiena, dar… eu nu pot!
In fine, am ajuns in salon, unde am cunoscut-o pe colega de camera – o batranica cool de vreo 80 de ani. M-am echipat intr-o pereche de colanti si o bluza (un fel de hanorac) si am asteptat cu panica momentul operatiei.
La un moment dat vine o asistenta sa ma duca la ecografie. Se uita la mine din cap pana-n picioare si intreaba:
– Nu va luati pijamaua?
– Pai… asta e “pijamaua” mea. E vreo problema?
– Aaah… Pai… nu.
Si am mers asa jumatate de spital. Imi si imaginam cum ar fi fost sa fiu imbracata in pijama, in fata atator oameni. Una e sa stai totusi numai in salon, alta sa te plimbi de colo colo…
Dupa ceva vreme, a sosit momentul sa fiu dusa in sala de operatie. Vine sa ma anunte asta un … individ, care probabil facea parte si el din echipa… sau cine stie. Se uita dubios la mine, ca si nu nu ar intelege ceva. Usor enervat chiar. Pentru ca nu eram „imbracata” corespunzator.
– Pijama nu aveti?
Imi venea sa ii zic vreo doua, dar m-am abtinut… I-am zis ca nu, ca aia e tinuta mea de spital. Si l-am boscorodit in gandul meu pana cand am ajuns in sala de operatie…
Cand l-am vazut pe medic, deja simteam ca explodez. Primul lucru care mi-a iesit pe gura cand l-am intalnit a fost: “Pfff, nu stiam ca e asa de important sa fiu imbracata in pijama. Daca stiam, imi luam o pijama cu Hello Kitty si terminam treaba. Chiar nu se poate sa ma operez fara pijama?”… “Aaa, nu, stati linistita, e ok si asa”…
Si uite, chiar daca nu am avut pijama, tot m-au operat 🙂
Sa revenim un pic la colegele de salon 🙂 Chair in ziua in care m-am externat, a mai venit inca o doamna cam la 70 de ani. Nu asa stylish ca cea de 80, dar… sa vedeti situatie. In timp ce eu asteptam cu nerabdare sa plec acasa ( cu un furtun in burta pentru cateva saptamani), le aud vorbind despre faptul ca isi fac manichiura semipermanenta la salon 🙂 La 70+ si 80+! Moment in care arunc o privire si la unghiile mele, de pe care incepuse sa sara oja de cand eram in spital :)) Jenant :))
Am plecat acasa cu un furtun in burta si usor rusinata :))
