De curand, am citit pe un grup de Facebook postarile unor mamici care aveau remuscari ca momentul lor preferat al zilei a devenit cel in care doarme copilul. Atunci aveau si ele momentul lor de liniste, in care isi puteau pune un pic de ordine in ganduri.
Le inteleg perfect. Doar ca eu intr-o ora jumate in care doarme copilul nu stiu ce sa fac mai repede. Nu pot deci sa spun ca este momentul meu preferat 🙂 Bine, sunt convinsa ca nici ele nu stau sa se uite la filme sau sa bea cafea si sa citeasca gossip-uri pe laptop…
In concluzie, mai in gluma, mai in serios, momentul meu preferat al zilei este… noaptea.
Atunci pot sa dau si eu shut down, sa imi incarc bateriile, sa uit de toate stresurile. Nu va ganditi ca am un somn lin, neintrerupt, odihnitor (dar despre asta intr-un alt articol!), dar cel putin am cateva ore doar pentru mine. Am nevoie de ele ca de aer. Daca nu dorm, nu pot functiona la parametri normali. Sunt unii oameni care rezista cu 5-6 ore de somn. Ce sa zic, pentru mine sunt niste eroi 🙂 Sunt in urma rau cu somnul, am avut iar niste saptamani nocturne cam zbuciumate, asa ca de abia astept sa se intunece afara.
Mereu ma gandesc la mamele alea carora le-au dormit bebelusii toata noaptea (ma rog, cel putin 5-6 ore legat) din primele luni de viata. Cateodata observ ca nu isi dau seama cat de norocoase sunt, pentru ca s-au obisnuit cu lucrul asta si li se pare ceva firesc.
Dar gata cu invidia :)) Peste vreo trei ani sigur o sa dorm si eu noaptea intreaga! :))
Lasand gluma la o parte, nici cu bebe treaz nu e rau, dar trebuie sa stau non-stop langa el. I-am desfiintat tarcul din sufragerie, lasand doar un gard ca sa nu poata ajunge la bucatarie sau pe scari. Insa tot trebuie supravegheat, pentru ca, normal, nu e atent si se poate lovi de diverse. Ca sa nu mai zic ca baga totul in gura si nu se stie ce jucarii isi mai uita Andrei pe acolo, nepotrivite pentru bebelusi. Deci trebuie sa fiu cu ochii ca pe butelie pe el. Relaxare, dupa cum ziceam, doar noaptea. Deocamdata pe bucati.
