112, din proprie experienta: “Nu sunteti o prioritate pentru noi”

274

Din fericire, nu am avut pana acum situatii cu adevarat grave, in care viata mea chiar sa depinda de 112. De cand ma stiu, doar de vreo trei ori a venit ambulanta acasa: o data pentru copil, o data pentru sot si o data pentru mine. S-a intamplat sa mai am nevoie de asistenta medicala cand aproape am lesinat pe strada, in zona Iancului. Nu stiu cand, nu stiu cum, cineva a chemat ambulanta, care a sosit destul de repede. Eu imi revenisem intre timp, sub ingrijirile unei farmaciste. Pe ambulanta nu au stiut ce sa imi faca, nu si-au dat seama ce am, mi-au dat un Omez la mine, pentru ca ei nu aveau apa. Ma rog, au vrut sa ma duca la spital, eu am refuzat. Pana la urma, tot acolo am ajuns. Peste cateva zile eram operata de urgenta la Elias (colecistectomie). Chiar nu puteau sa isi dea seama dupa simptome ce am –  la spital au facut-o dupa vreo doua ecografii, nu-stiu-cate-analize etc. Dar postarea asta nu este despre mine, ci despre ce au patit altii cand au sunat la 112. Sau cand s-au bazat pe politie sa le sara in ajutor.

112: „Eram niste tineri de 25-26 de ani, poate nepregatiti, dar disperati sa primim un ajutor”

Colega mea, Raluca, a trait o mare dezamagire in urma cu cativa ani, cand a sunat la 112.

„Acum 6 ani am avut o eperienta extrem de neplacuta cu un operator al serviciului de urgenta 112. Imi pare rau ca nu am facut reclamatie, asa cum imi propusesem atunci. Asta pentru ca doamna de la telefon nu a vrut sa se prezinte.

Eram cativa tineri stransi intr-un apartament din Berceni. Stateam la povesti cand unuia dintre baieti i s-a facut rau si efectiv a cazut inconstient din picioare. A fost prins de cap la timp cat sa nu se loveasca de podea. Am pus imediat mana pe telefon si am sunat la 112, asta dupa ce sotul striga insistent la mine sa sun, pentru ca respectivul baiat nu dadea semne de revenire. Niste tineri de 25-26 de ani, poate nepregatiti, dar disperati sa primim un ajutor.

Am sunat! Am rugat-o pe doamna de la telefon sa ne trimita o ambulanta pentru ca un tanar de 23 de ani a cazut efectiv din picioare. M-a intrebat daca a baut si daca a consumat substante ilegale. Raspunsul era clar, nu. M-a pus sa imi spun numele, adresa si alte detalii neimportante. Am rabufnit sa trimita pe cineva si atunci mi-a zis “Nu sunteti o prioritate pentru noi”. I-am cerut sa se prezinte, sa-mi spuna cum o cheama ca sa-i fac reclamatie. Atunci a fost momentul cand m-a pasat si mi-a zis “Va fac legatura pe ambulanta”.

Pe ambulanta acelasi tipar de doamna. Mi-au luat datele si au zis ca ajung in 30 de minute. A fost momentul cand baietii din casa au decis sa-l ia pe tanarul inconstient si sa plece cu el, cu masina, spre spital.  30 de minute erau extrem de importante pentru prietenul nostru. L-au carat 4 etaje pe scara blocului, l-au pus in masina si au plecat cu el spre spital. In drum spre spital dadea semne de revenire. Ajuns la spital a fost preluat de medicii de acolo care i-au facut mai multe investigatii. Si-a revenit si a plecat pe picioarele lui din spital. Nu au stiut nici in spital sa ne zica ce a avut. Poate a fost un simplu lesin, dar noua ne-a stat inima, fiind disperati sa ajutam, sa-l stim bine”, povesteste Raluca.

„Sechestrata” de un sofer al unei comanii de ridesharing. Reactia politiei:  “Haideti, impacati-va, ca e tarziu”, “Domnisoara, dar poate ati zis ceva si l-ati suparat”

Zilele astea a circulat pe retelele de socializare postarea Adelinei Clapon, fost jurnalist. A fost efectiv tinuta cu forta in masina de un sofer al unei companii de ridesharing. Ce a facut politia? Nimic. Mai mult, a si ras un pic de ea.

„Acum vreo 2 ani, un sofer al unei companii de ridesharing m-a sechestrat efectiv. A blocat usile de la masina si a plecat din fata blocului meu in tromba, dupa ce a hotarat intr-o fractiune de secunda ca nu, n-o sa ma lase acasa. Am trecut pe langa un filtru de politie, am deschis geamul si am urlat cat m-au tinut rarunchii. Idiotul a oprit, le-am explicat politistilor situatia, iar reactiile au fost “Haideti, impacati-va, ca e tarziu”, “Domnisoara, dar poate ati zis ceva si l-ati suparat”, “Domnisoara, cred ca ati interpretat gresit ce s-a intamplat, cu totii suntem obositi la ora asta (in jur de 23)”.

Recunosc, nu am facut nicio plangere nicaieri. Pentru ca m-au intimidat si am fost proasta, pentru ca stiam ca n-o sa ma bage in seama nimeni, pentru ca in urma cu cativa ani, cand un vecin m-a pocnit de mi-a mutat fata din loc si am facut plangere, nimic nu s-a intamplat. Pentru ca stiu ca nu dau doi bani pe noi si ca orice ni s-ar intampla, nu doar ca nu ne apara, dar eventual aflam si ca a fost din vina noastra. In seara respectiva am plecat spre casa pe jos, plangand in hohote, frustrata si neputincioasa. Iar ei au ramas la glume cu soferul respectiv. I-am auzit razand impreuna in spatele meu. Asta e tara in care traim”, a povestit Adelina.

Stransa de gat de un vecin. Cum l-a pedepsit politia? „S-au facut ca ploua!”

Si Ralu Nechita, o colega,  spune ca nu s-a putut baza pe politie sa ii faca dreptate. „Pe mine m-a strans un vecin de gat ca ma certasem cu fata lui, aveam 13 ani, am sunat-o pe mama si m-am dus cu tata la politia de care apartineam si am depus plangere. Vecinul nu a patit nimic. S-au facut ca ploua! Cam asa stau lucrurile in politie. Stiu sa faca exces de zel exact cand nu e cazul. Iar cand trebuie sa faca ceva, dorm pe ei. Pe vremea aia, existau gardieni publici, si cand m-au vazut in fata blocului ca tremuram i-ar fi facut ei ceva vecinului, dar nu aveau voie sa intervina pentru ca nu vazusera ce s-a intamplat. Si ei mi-au spus sa merg la politie ca se va rezolva. Ce sa vezi?!?! Vecinul nu a patit nimic”.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here