Bunicile cicalitoare, o specie aparte. Ghid de supravietuire in parc

938

Saptamana trecuta am avut mai mult timp liber si am stat cu Andrei pe acasa si prin parc, ocazie cu care am cunoscut o noua specie – „bunicuta certareata”. O vei recunoaste instant. Insoteste un copil cu varsta intre doi si cinci ani si nu ii tace gura deloc.

Prima oara am intalnit-o pe bunicuta certareata, la modul general vorbind, cand am fost cu Andrei la plimbare cu bicicleta. Bucuros nevoie mare, Andrei s-a plimbat jumatate de ora, in continuu, cu bicicleta printr-o balta uriasa. La un moment dat, a coborat de pe bicicleta fix in balta cu apa de vreo 5 cm. S-a udat la picioare, i-am dat sandalele jos si l-am lasat sa mearga descult pe strada. Bunica certareata era si ea cu nepotii ei pe langa balta, puneau barcute plutitoare din hartie. Copilasii se uitau cu dorinta in ochi, dornici si ei sa intre in baltoaca. Saracii copii, nu aveau voie sa faca nimic. La un moment dat au vrut sa se aseze pe bordura cu fundul, dar le-a rupt ea niste hartii, sa nu se aseze direct pe asfalt ca se murdaresc! Ala mai mic a vrut sa isi dea si el papucii jos, atunci s-a declansat jidahul. Era cu gura pe ei non stop. „Nu face aia! Nu te duce acolo! Nu e frumos! Nu e bine!” M-a terminat psihic in juma’ de ora. Si ca sa fie treaba treaba, mi-a mai pus si intrebarea mea preferata: „Si, asteptati o fetita?” :))

A doua zi m-am dus cu Andrei in parc. Plin de copii cu bunici. Trecand peste faptul ca am fost intrebata, din nou, daca astept o fetita, atunci am auzit cea mai aberanta chestie. Se juca Andrei „de-a robotul” cu trei fetite, se mai harjoneau, se mai impingeau, dar nimic violent. Bunica uneia dintre fetite, mereu cu gura pe ei. Ca nu e frumos jocul, ca ce e aia, ca sa stea cuminti. La un moment dat a venit cu propunerea „salvatoare”:
„- Copii, ia sa vedem: cine poate sa stea pe banca cel mai cuminte si sa nu scoata o vorba?”
Mi-a picat fata. Atunci am rabufnit. Ce, sunt papusi impaiate? Se se joace, sa vorbeasca! Cum sa stea pe banca nemiscati si fara sa vorbeasca? :))

Si oricum, cat am stat acolo, numai taca-taca, ca nu-i bine, nu-i frumos, n-ai voie aia si „ailalta”.

Cum am rezistat? Uitandu-ma din 10 in 10 minute pe ceas sa vad cand e ora de plecare si reamintindu-mi ca noi avem o bunica necicalitoare 🙂

Oricum, baietii se joaca diferit fata de fete. Imi crapa obrazul de rusine cand Andrei le mai trosneste cate una. Bine, de multe ori se bat parte in parte, insa mai este si cate o printesa delicata, care se trezeste imbrancita de Hulk al meu.
Cand se reuneste gasca lui Andrei de pe strada vecina se joaca numai de-a zombie. Fetele, pentru ca sunt in minoritate, n-au ce face si accepta. Saracutele, sa le vezi cateodata cum se dueleaza cu sabiile, desi ele au rochite de Elsa si coronita pe cap. Intr-o zi, ca sa fie bine pentru toata lumea, Andrei si fetele s-au jucat de-a „Surorile zane si Megatron” :))

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here