Un material de Beatrice Stancioiu, psihoterapeut, consilier scolar Scoala Explore 100
Citesc constant in ultimul timp sfaturi despre ce ar trebui sa facem in aceasta perioada pentru a ne fi mai usor. “Trebuie sa trecem peste frica, sa nu ne panicam, sa fim optimisti”. Ok, si cum facem toate acestea?
In primul rand nu se trece peste nimic. A trece peste inseamna de fapt a evita, a fugi, a refuza sa te confrunti cu realitatea, cu tine. Iar aceasta saritura – care de fapt este o iluzie – te va urmari, te va bantui si pana la urma te va prinde din urma.
Deci tot ce facem de fapt trecand peste este sa amani o stare, un sentiment pe care pana la urma il vei infrunta oricum.
Citeste si: Viata in carantina si cele doua tabere: cei carora le place si cei care se simt ca la inchisoare
Faptul ca vrei sa faci aceleasi lucruri ca pana acum chiar si in aceasta situatie este o neacceptare a ceea ce este, o lipsa de conectare la sine. Izolarea este dificila pentru toata lumea si trebuie sa ne gandim ca aceasta perioada grea din viata noastra va trece. Tot ce trebuie sa facem acum este sa stam in casa, pentru noi si cei dragi noua.
E clar ca nu putem sa avem acelasi ritm si program ca pana acum
Ideea e ca acum sa ne adaptam si sa facem lucruri in conditiile actuale. Da, copiii trag de noi sa ne jucam sau ne invadeaza spatiul cand lucram, dar cu rabdare si intelegere si ei se adapteaza la noul pe care il traim si usor, usor ne vor acorda spatiul de care avem nevoie.
Trebuie sa invatam sa acceptam frica
Ceea ce putem face este sa acceptam ce simtim, ne e frica – da! e normal – acceptam ce simtim si mergem inainte alaturi de acest sentiment. In fiecare zi trebuie sa facem lucruri, sa ne stabilim un program(o rutina) adaptat la situatia actuala si sa dam drumul la treaba, oricare ar fi aceasta treaba: gatit, film, sport, tv, job online.
Invingi frica acceptand o si mergand spre ea, capeti control si o invingi atunci cand faci lucruri care te sperie altfel frica devine o limita si impiedica progresul.
E nevoie sa ne descoperim punctele forte si sa le exploram. Trebuie sa ne gandim ca toata aceasta situatie va trece, ca orice furtuna… Credinta in noi, in bine, in cei dragi, in puterea noastra de adaptabilitate la nou trebuie sa fie mai mare decat frica…Si frica are si ea rolul ei – ne tine vigilenti.
Avem nevoie de rutina
Pentru ca rutina ne oferea un echilibru si inainte de Covid, acum e nevoie sa instalam o alta rutina, un alt program. Nu este simplu, dar perseverenta este cheia succesului. Pentru a putea instala obiceiuri noi trebuie sa le deconstruiesti pe cele vechi, ceea ce creaza un conflict intern psihic.
Indiferent ce vrei sa faci intr-o zi, stabilesti ore la care incepi fiecare activitate. Iti faci un ritual din a te trezi la o anumita ora, mic dejun, cafea, sport,citit, jobul online, timp cu familia, joc alaturi de copii. Ideea este sa respectam acest program in fiecare zi. Rutina ne mentine vii psihic si fizic. Daca nu incepi sa accepti realitatea si sa stai cu tine frica te acapreaza, te vei simti incoltit si atunci intervine panica.
Eu ma trezesc la 5 in fiecare zi. Am o ora jumatate in care imi beau cafeaua, scriu in jurnal, citesc, apoi 45 minute de sport, iar de 7.30 la 9.00 imi pregatesc cursurile. La 13.30 iau masa alaturi de familie, am 3 ore in care baietelul meu doarme, iar eu citesc. Seara ne uitam la un film, iar la 9.30 mergem la somn. A doua zi o iau de la capat. Aceasta rutina ma ajuta sa functionez in conditiile actuale.
Foto: Beatrice Stancioiu, psihoterapeut
Copiii au si ei mare nevoie de rutina. Pentru ei rutina inseamna previzibilitate, iar previzibilitatea inseamna siguranta
Copiii au nevoie sa li se spuna adevarul la un nivel la care ei inteleg si sa fie tratati ca persoane intregi. Baietelul meu la 5 ani stie care este motivul pentru care nu mai merge la gradinita si nu mai poate iesi din casa sa se vada cu alti copii.Stie despre coronavirus ca este un virus mai puternic decat gripa, care imbolnaveste foarte repede foarte multi oameni si pentru a ne proteja si a nu ne imbolnavi toti trebuie sa stam in casa pana trece.
Eu predau unor copii de clasa a doua. Ei erau obisnuiti sa stea la scoala pana la ora 16.00 chiar 18.00; scosi dintr-o data din aceasta rutina pentru mai mult timp, ii dezechilibreaza. Si atunci impreuna cu parintii am stabilit un program de 3 ore de cursuri online. Primesc teme pe fiecare zi carora le acorda intre 30 si 60 de minute, special pentru a-si introduce in programul lor si aceasta responsabilitate, care in timp instaleaza un obicei. Restul de timp ce le ramane il petrec facand alte activitati impreuna cu parintii, timp de care se bucura la maxim si pe care nu il aveau inainte. Si pentru ca le lipseste interactiunea de care aveau parte la scoala, ei singuri au gasit o solutie: in fiecare zi la ora 14 se intalnesc online pentru a-si face temele impreuna pentru a doua zi.
Timpul pe care il avem acum ( care vine cu niste costuri) ni-l doream, ne doream sa stam mai mult acasa sa ne odihnim, sa petrecem mai mult timp alaturi de copii de familie, acum avem acest timp…ce facem cu el? De ce nu incercam sa invatam o alta limba straina, sa ascultam alt gen de muzica, sa citim alte carti, sa gatim, sa cantam, sa pictam..etc
Cred ca acum este o oportunitate de a ne conecta cu noi, de a ne redescoperi, pentru ca pana acum majoritatea nu am avut timp din cauza vitezei cu care ne traiam viata. O pauza poate sa ne deschida ochii si sa constientizam fragilitatea noastra, sa incetam a trai ca si cand suntem pentru totdeauna, sa nu mai traim suspendati in viitor ci sa incercam sa fim…acum.
Nu confortul sustine evolutia ci perioadele si situatile grele prin care trecem in viata noastra. Atunci e nevoie sa stam drepti in fata necazurilor si a indoielilor si sa gasim putere sa ne invingem slabiciunile. Oamenii intotdeauna au evoluat in situatii de criza. Este o ocazie buna de a ne depasi limitele de pana acum de a fi curiosi si pregatiti pentru ce urmeaza.
Vreau sa inchei cu un citat al lui Kobe Bryant: “Amintiti-va intotdeauna sa va bucurati de drum, chiar daca este unul greu!”
Mulțumesc!
[…] de cand nu am mai scris pe blog… in conditiile in care inainte scriam aproape in fiecare zi. Carantina asta m-a dat peste cap si cred ca ma numar printre aceia care inca nu s-au obinsuit sau mai bine […]