Viata de parinte incepator: 3 lucruri care m-au ajutat enorm, dar care ulterior mi-au dat mari batai de cap

Citim zeci de articole pe internet, ne cumparam carti de parenting, ne facem planuri despre cat de bine o sa il crestem… si cand ajunge bebe acasa vedem ca nu prea se pupa teoria cu practica. Cum aveam zero experienta in domeniu, am luat si eu „de bun” tot ce citeam in carti si mi-am propus sa fac asa. Nu de fiecare data mi-a iesit. Iata trei cazuri de „FAIL”:

1. Suzeta

Nu am luat-o in calcul. Ce-i drept, nici nu am exclus-o din gandurile mele, dar stiam ca provoaca dependenta si pe urma e greu sa scapi de ea. Oricum, in niciun caz nu ma asteptam sa ii gasesc o suzeta pierduta prin patutul de la Regina Maria, a doua zi dupa nastere. Aparent, Andrei era un bebe foarte… vocal si probabil ca le-a capiat pe asistente, care, fara sa ma intrebe, i-au dat o suzeta. Nu m-am suparat, dar mi s-a parut dubios. Mi se pare normal ca atunci cand vrei sa dau suzeta sau lapte praf unui nou nascut, ar trebui sa o intrebi si pe mama daca e de acord.

Dupa trei zile am plecat din maternitate si Andrei era la fel de agitat si plangacios. Nu prea puteam sa il calmez nicicum. Asa ca i-am dat suzeta. Pentru noi, sincer, suzeta a fost o minune. L-a calmat timp de doi ani de zile si ne-a scos din multe situatii care puteau fi neplacute. Nu cred ca am fi reusit fara ea 🙂 Insa, asa cum scrie si in carti, ajunsese sa faca o obsesie pentru ea. Ii spunea „tutu” si o cerea mereu. Cand s-a facut mai mare l-am invatat sa o lase acasa atunci cand ieseam in parc sau pe afara, insa primul lucru pe care il facea cand intra iar in casa era sa ceara „tutu”.

Ne-am propus sa scapam de suzeta inainte sa mergem la gradinita, adica la un an si 11 luni. Se crapase un pic suzeta, iar el a observat ca este stricata. I-am sugerat sa o arunce in cosul de gunoi, iar el a facut lucrul asta. Normal, a mai cerut-o si dupa, insa de fiecare data ii aduceam aminte ca nu o mai avem…

In plus, la el merge si cu lauda. E orgolios si daca ii zici „Oau, Andrei, ce baiat mare esti: uite nu mai ai nici suzeta! Bravo!” se simte bine 🙂

URMARESTE MAMA PENTRU DOI PE PAGINA DE FACEBOOK.

2. Leganatul pe picioare

Andrei a avut un somn „special”, cu multe treziri, pana pe la vreo doi ani. Insa primul an a fost cu adevarat crunt. V-am mai povestit ca de la doua pana la cinci luni a dormit noaptea la mine pe burta, din cauza colicilor. In plus, adormea si destul de greu. Nici de la un an incolo nu a mers treaba prea grozav, iar bunica a introdus, cu succes, leganatul pe picioare. A mers, nu zic nu, am adoptat si eu metoda, insa am scapat de ea mai greu si ca de suzeta, si ca de pampersi si ca de… orice. Nici acum nu adoarme la pranz daca nu ii cant ceva sau daca nu ii misc un pic coltul de la perna, ca sa aiba senzatia aia de leganat. Noaptea adoarme ok, fara niciun artificiu, insa la pranz e cu totul alta poveste.

3. Tinutul in brate

Doaaamne, cat l-am tinut in brate! In carti scrie ca e  bine sa il tii mai putin, ca altfel devine prea dependent de tine, sa stea la el in patut… Ce, a fost chip?! Cum il puneam in patut, cum plangea. Nici nu m-a lasat inima sa aplic tehnica de a lasa copilul singur la el in camera sa planga pana se linisteste. Am incercat o data, cred, cand era deja mai maricel, dar n-am rezistat mai mult de 3-4 minute.