“NOI am vorbit de la 8 luni, NOI am mers de la un an”. Mamele si vorbitul la plural, cand vine vorba de bebelus

Si acum sigur va asteptati sa ma iau de mamele care vorbesc asa. Pai cum as putea cand eu sunt una dintre ele? 🙂

Credeti ca nu stiu ca e ciudat?! Credeti ca nu inteleg ca nu e vorba de de mine, ci de el? Ba da, dar am (re)adoptat si eu vorbitul cu “noi” de cand sunt din nou mama de bebelus 🙂

Am intalnit de mai multe ori subiectul asta pe grupurile de mamici. Mame deranjate si enervate ca alte mamici vorbesc la persoana intai plural cand vine vorba de bebelusii lor. Am stat un pic sa ma gandesc daca si eu fac asta si am fost un mirata sa imi dau seama ca da 🙂 M-am prins ce nu este ceva ce fac in mod constient, ci pur si simplu imi vine asa, automat.

Dupa ce mi-am dat seama ca o fac, am incercat sa gasesc si un motiv pentru care s-a ajuns aici 🙂  Singura concluzie la care am ajuns este ca petrec atat de mult timp cu bebelusul, incat vietile noastre se cam… contopesc. Sunt alaturi de el in fiecare clipa, la joaca, la somn, la masa, la primul gangurit, la primul pas… incat mi se pare ca ce I se intampla lui mi se intampla automat si mie. De aici “am mancat toata ciorbita”, desi eu nici nu m-am atins de ea 🙂

Acum nu am inteles exact de ce le deranjeaza atat de tare lucrul asta pe celelalte mame si de ce subiectul revine, o data la ceva vreme, pe grupurile de socializare. Adica… nu mai existe probleme adevarate pe lumea asta? 🙂

Apoi, un topic similar, diminutivele. Da, cand ai bebelus simti nevoia sa te alinti si tu un pic si sa diminutivezi cuvintele. Si iti sar toate mamele in cap nu e normal sa vorbesti copilului asa, ca se invata gresit. Acum e si moda aia sa ii vorbesti ca unui adult. Mi se pare soc si groaza 🙂 Cum sa vorbesc cu dragalasenia aia pufoasa ca si cu un adult??? :)))

“Vrea bebe sa pape ciorbita?” Cate mame au lesinat cand au citit fraza asta? 🙂 Come on, e doar o etapa, trece pe masura ce bebe creste si in niciun caz copilul nu va ajunge sa vorbeasca asa 🙂

Acum nu va inchipuiti ca toata ziua din gura mea ies “papica”, “apica”, “supica”, “cacuta” si “pipilica” :)) Am prietene care le vorbesc copiilor ca si adultilor… iar conversatia suna cel putin dubios. Uneori 🙂 In sensul ca eu uneori nici cu adultii nu vorbesc asa :))

Dar ideea e ca fiecare vorbeste cum vrea, atata timp cat respecta niste reguli de bun simt. Sa fim mai tolerante… si sa lasam in pace mamele cu „ciobita” si „papita” :))