Nasterea in Canada: Tatal, incurajat sa tina bebelusul pe piept dupa nastere. Toate procedurile medicale se fac in salon, de fata cu parintii

2974

Corina Closcaru este de opt ani in Canada, acolo unde a trait si experienta de a deveni mama. Are doi copii nascuti prin cezariana, la recomandarea medicului. Tatal poate asista la nastere in sala de operatie si este incurajat sa tina copilul la piept, in cazul in care mama nu poate face acest lucru. Tot tatal poate scoate copilul imediat dupa nastere pentru a-l arata rudelor.

Bebelusul nu paraseste niciodata parintii pe parcursul sederii in maternitate: toate procedurile i se fac de catre asistente in salon. Si el, si mama sunt monitorizati in continuu.

Medicul care efectueaza cezariana nu mai are contact cu pacienta dupa nastere. Costurile sunt acoperite de stat, cu exceptia rezervei, care trebuie platita.

Iata cum a fost experienta nasterii pentru Corina Closcaru in Canada:

“Am doua nasteri. Acelasi medic la acelasi spital. La interval de 2 ani si 1 luna. Absolut aceeasi experienta placuta!  Ambele cezariene, prima la recomandarea medicului, sarcina fiind “breached”, adica copilul cu capul in sus, nepozitionat pentru o nastere naturala. Filmul s-a derulat cam asa: ajunsi la spital cu doua ore inainte de operatie, dat card de sanantate la receptie, am fost preluati de o asistenta ce ducea in mana un dosar. Introdusi intr-o camera de spital, pe mine m-au conectat la aparat de tensiune, mi-au pus o mie de intrebari legate de alergii, istoricul familiei si al meu, si mai ales conversatii joviale pentru a ne induce si o stare de liniste intr-un moment destul de tensionat.

Foto: Corina Closcaru, alaturi de sot si primul ei baietel

Dupa ce asistenta a completat multiple pagini in calculator, ne-a lasat pe mine si pe sotul meu sa stam, pret de o ora, intr-o atmosfera linistita. In acest interval ne-a vizitat doctorul, a trecut in revista ce a notat asistenta si am stat de vorba despre cum va decurge operatia, cum se va simti injectia din coloana.

Apoi ne-a vorbit despre amintirile lui pe cand a devenit tata. Dupa ce l-am ascultat si urmarit cat de calm si linistit ne-a prezentat operatia, sentimentul era de liniste, de calm. Asa a si decurs. In sala de operatie am intrat singura, insotita doar de o asiatenta. Dupa injectia in coloana, l-au chemat in sala si pe sotul meu Florin. Ne-am tinut de mana si am vorbit despre cat de pretios urma sa fie momentul vederii primului nostru copil.

Primeam instructiuni despre cum sa pregatim aparatul foto pentru a imortaliza momentul, totul decurgea foarte natural si destul de calm incat parca era un vis frumos din care m-am trezit mama.

Fara spagi, fara vorbe sau priviri dure din partea cadrelor medicale. Si iata momentul 0, clipa intalnirii cu cea mai importanta creatie a omului: un alt om ?Tati poze, asistentele curata si copilul este adus pe pieptul tatalui. Conceptul se numeste skin on skin (piele pe piele) si este maxim incurajat la nasteri.

Cum eu nu il puteam inca tine, se incurajeaza asezarea copilului pe pieptul tatalui.

Si mai mult decat atat, tatal poate iesi cu copilul in sala de asteptare, pentru a arata micutul/micuta altor membri al familiei, prieteni sau cunostinte.

Mama mea s-a aflat in sala de asteptare la prima mea nastere. Si uite cum apare Florin cu baietelul nostru pe pieptul lui, la nici 10 minute de cand a iesit din burta. Evident soc, sa vezi asa ceva, atat de devreme. Mai ales ca nici unul din noi nu am experimentat pana atunci, si in special, mai ales ca pe “vremea mamei” copiii erau dusi la salonul copiilor si ii mai vedeai la vizitele de alaptat. Ei bine, nu.

Regula canadienilor este ca indiferent cum nasti, copilul nu mai paraseste nici unul din parinti.

Dupa ce operatia s-a finalizat, m-au dus la terapie intensiva, acolo unde mi-au adus copilul la san, pentru prima masa. Asistenta statea la monitoare si ma urmarea, iar din 10 in 10 minute venea la patul meu si il mai verifica si pe bebe. Florin era langa mine si el.

Dupa trecearea orei petrecuta la terapie intensiva, ne-au mutat in salonul unde ne-am petrecut 3 zile in total. Trei zile de verificari din 3 in 3 ore de catre asistente, analize copilului (de sange si auditiv) si de ajutor in privinta alaptatului.

Copilul nu pleaca nici o secunda de langa mama. Totul se desfasoara in salon. Practic in cele 3 zile mama nu are timp sa doarma.

Mancarea este servita la pat dupa un meniu stabilit dinainte. Medicul care a asistat la nastere nu mai trece deloc pe la pacienta. As spune ca lucrurile evolueaza natural, oricand ai o nedumerire esti incurajata sa chemi asistenta de tura.

Nasterea e gratuita, in afara de costul camerei

Ajungand la capitolul: “Dar halatul, cat costa halatul?” Ei bine, in afara de costul unei camere semiprivate (2 paturi) sau private (1 pat), totul este acoperit de guvern (cardul de sanatate). Si pentru ca in mare parte, parintii sunt angajati si beneficiaza de la serviciu (de fapt beneficiile de la angajatot), de regula, de o acoperire a costului unei camere semiprivate, esti relaxata. Nu se refuza insotitorul in salon, indiferent de care tip, pe toata durata sederii in spital.

Nu exista discutii sau rugaminti de genul: vizitator ajuns la 8 seara. Oricand poate veni cineva sa te viziteze, fara halate sau papuci albastri peste haine. Si cu toate astea, nu prea se aude despre vreo infectie cu ceva in spital.

Chiar si tratamentul unei operatii de cezariana se face cu nimic. Da, da, nimic. Se recomanda dusul complet incepand cu ziua a 3-a si neaparat tamponarea cu un prosop. In rest nimic.

Iar despre atentii, nici nu se pune vorba.

Ca mai exista asistente care nu neaparat iti zambesc, da. Dar isi fac treaba, te ajuta cu orice. Cu toate astea, am oferit la doua asistente cate un sal crosetat de mama soacra (a doua nastere a fost imediat dupa Craciun), mai ales ca apreciaza nespus un lucru facut de mana. Si asta pentru ca m-a impresionat profesionalismul si empatia de care dau dovada, fara sa ceara ceva in schimb”

 

1 COMENTARIU

  1. Locuiesc in Germania si pot spune acelasi lucru: copilul sta in salon cu mama pe toata durata sederii in spital. Da, nu este usor, mai ales ca noi am stat 9 zile in spital, dar cand ajungi acasa nu mai simti frica faptului ca nu te poti descurca. Chiar si cele doua sedinte de fototerapie facute au avut loc in salon, aparatul fiind unul pe roti. Am fost incurajati ambii parinti sa ne tinem bebelusa pe piept pentru a o ajuta sa isi regleze temperatura. Cu toate ca nu a fost o nastere usoara, am primit tot sprijinul din partea personalului medical fara sa fiu nevoita sa platesc nimic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here