Dupa ani de zile in care a lucrat cu vedete de top in calitate de PR la Pro TV si mai apoi la Antena 1, Camelia Cavadia decis sa mearga pe cont propriu: in 2017 a pus bazele proiectului Fabrica de PR, alaturi de buna ei prietena Alina Sin.
Pe langa PR, Camelia Cavadia, sau Cami, cum ii spun prietenii, se ocupa si de marea sa pasiune: scrie romane. Dupa „Vina” si „Mastile fricii” , a lansat de curand „Purgatoriul ingerilor” . „Pentru multi, varsta devine un impediment, pentru mine a fost exact imboldul de care aveam nevoie pentru a incerca sa-mi implinesc acest vis. Asa ca… m-am pus serios pe scris”, marturiseste Camelia Cavadia.
Cami, o viata intreaga ai lucrat cu vedete. E dificil? Sunt vedetele asa capricioase cum se spune?
Vedetele sunt oameni ca noi. Cu bucurii si probleme, uneori capricioase, alteori foarte dragute. Sunt printre ele si oameni mai dificili, cu care e greu sa colaborezi, dar care cred ca ar fi fost la fel si daca nu erau „vedete”.
Eu cred ca adevaratele vedete sunt cele pe care acest statut nu le-a schimbat deloc, cele care incearca sa-si foloseasca notorietatea pentru a face lucruri bune.
Vedete sunt oamenii care schimba (sau cel putin incearca sa schimbe) lumea in bine, asa cum sunt Paula Herlo, Alex Dima, jurnalistii de la „Romania, te iubesc!”, pe care, insa, i-ai jigni daca i-ai numi asa. Dorinta lor nu este aceea de a se face pe ei cunoscuti, ci de a indrepta lucrurile grestite sau macar de a le semnala.
Eu cred ca adevaratele vedete sunt oamenii de calitate, pe care nu-i intereseaza cum le spui, atata vreme cat se pot mandri cu lucrurile pe care le fac.
Dupa ani de zile in televiziune, ai ales sa mergi pe cont propriu. Cum a luat nastere Fabrica de PR?
Fabrica de PR este un vis mai vechi al meu si al bunei mele prietene, Alina Sin. Noi lucram impreuna de foarte mult timp, ne completam extraordinar de bine si stim ca oricand ne putem baza una pe cealalta. In plus, toata activitatea nostra profesionala este dublata de o frumoasa prietenie ce dureaza de ani multi, in care am trecut toate probele posibile. Ne doream foarte mult sa putem lucra impreuna intr-un proiect personal, iar anul trecut s-a ivit aceasta oportunitate pe care ne-am spus ca e pacat sa o irosim.
Care este cel mai frumos aspect legat de noul tau proiect?
Faptul ca lucrez impreuna cu Alina si Adela Marinescu si in curand cu o alta foarte buna prietena. Este un adevarat privilegiu sa vii la serviciu si sa te intalnesti cu prietenele tale. Oricat de greu ne-ar fi uneori si oricat de multa treaba am avea, atunci cand ridicam ochii si ne privim unele pe celelalte, ne dam seama cat suntem de norocoase sa putem construi lucruri impreuna.
In plus, toate proiectele de care am decis sa ne ocupam sunt pe sufletul nostru. Am preferat sa refuzam contracte care nu ar fi fost potrivite cu noi, decat sa facem lucruri in care sa nu credem. Am invatat enorm de multe lucruri noi in acest timp si suntem recunoscatoare ca putem fi creative in atat de multe zone.
Care e diferenta intre a lucra intr-o corporatie si a lucra pe cont propriu?
De cand suntem pe cont propriu, avem niste responsabilitati in plus, dar si o foarte mare libertate. E foarte frumos cand mergi la serviciu cu ideea ca „Sky is the limit”.
Care sunt cele mai interesante proiecte de care se ocupa Fabrica de PR vara asta?
Iti spun sincer, interesante sunt toate, pentru ca fiecare vine cu ceva doar al lui. Numai in cazul in care facem PR de vedeta, atunci lucrurile intra pe un fagas foarte cunoscut noua, pentru ca deja sunt lucruri care ne-au intrat in sange si pe care le facem cu ochii inchisi.
Ne place insa foarte mult faptul ca avem proiecte foarte diverse si, asa cum spuneam si mai devreme, e foarte interesant sa simti ca poti invata in fiecare zi ceva nou.
Ne bucuram foarte mult sa putem promova musicalul MAMMA MIA!, o premiera pentru Romania, artistii Global, care sunt atat de valorosi. Ne bucuram sa promovam editura Trei si proiectele minunate care se „coc” acolo, proiecte imobiliare aparte, foarte pe gustul nostru. Avem si proiecte in domeniul medicinei, al stomatologiei, teatrului, filmului, educatiei, designului interior, dar si vestimentar. Asadar, portofoliul nostru este unul cat de poate de divers si ofertant, iar noi suntem bucuroase ca specificul fiecaruia ne provoaca sa descoperim noi posibilitati de promovare. Este totodata si o descoperire a noastra, daca vrei.
In ultimii ani ai devenit cunoscuta si ca scriitoare. Cartile tale “Vina” si “Mastile fricii” s-au bucurat de succes. Cand ti-ai descoperit acest talent?
Nu pot sa spun ca a existat un moment anume cand sa fi descoperit ca am talent la scris. Diriginta mea din clasa a V-a a fost prima care mi-a spus ca sunt talentata si ca trebuie sa merg spre uman, dar de la asta si pana la a avea curajul de a scrie o carte a fost un drum presarat cu multe indoieli. Niciodata nu am avut incredere in mine, asa ca mult timp nici nu mi-am pus problema de a incerca sa scriu o carte, la modul serios, desi, paradoxal, in sufletul meu intotdeauna mi-am dorit sa fiu scriitoare.
Pentru multi, varsta devine un impediment, pentru mine a fost exact imboldul de care aveam nevoie pentru a incerca sa-mi implinesc acest vis. Asa ca… m-am pus serios pe scris, chiar daca nu am crezut niciodata la modul concret ca m-ar putea publica vreodata vreo editura. Si totusi, iata ca s-a intamplat, iar viata mea s-a schimbat de atunci in cel mai frumos mod cu putinta.
Ce ne poti dezvalui despre al treilea roman, Purgatoroul ingerilor?
Cel de-al treilea roman al meu, „Purgatoriul ingerilor”, este disponibil la standul editurii Trei din cadrul Salonului International de Carte BOOKfest, care se desfasoara in perioada 30 mai – 3 iunie, in Pavilionul B2 – Romexpo si in librariile din toata tara. Sunt foarte nerabdatoare sa vad care va fi parcursul acestei carti. Este cel mai complex roman al meu de pana acum si sper sa-si faca drum spre sufletele cititorilor, asa cum au facut-o si „Vina” si „Mastile fricii” (publicate tot de Editura Trei).
Poti sa ne dezvalui care sunt cartile tale de suflet?
Am foarte multe carti de suflet, fiecare apartinand diferitelor perioade ale vietii mele. Asa cum am spus in repetate randuri, am mai degraba autori preferati decat carti preferate. Si asta pentru ca imediat ce descopar o carte care imi place, cumpar tot ce a scris autorul respectiv. Imi place sa vad evolutia scrisului lor, temele (uneori) repetitive sau, dimpotriva, felul in care se reinventeaza autorul de la o carte la alta.
Ma bucur cand descopar carti fabuloase, dar si unele mai putin reusite ale aceluiasi autor, imi place sa–i vad vulnerabilitatea, lucrurile care-l diferentiaza. Am avut, asadar, de-a lungul timpului perioada Eliade, perioada Hesse, perioada Marquez, Dostoievski, Murakami, Steinbeck, McEwan, Kadare, Paul Auster, Saramago, Franzen, Alberto Vasquez-Figueroa, Llosa, Philip Roth, etc. Ca sa numesc totusi si cateva carti de suflet, acestea ar fi: „Ai toata viata inainte” de Romain Gary, „Desertul tatarilor” de Dino Buzatti, „Libertate” de Jonathan Franzen, „Noaptea de Sanziene” de Mircea Eliade, „Laur” de Evgheni Vodolazkin si multe, multe altele.
