Munchen, un oras baby friendly. Cum a fost vacanta noastra in Germania cu un bebelus de cinci luni

1238

Un material de Elena Luchian

“Nu luati copilul cu voi in vacanta”, ne-au zis. “Il veti chinui.” Totusi i-am facut pasaport si, pe 11 august, cand Eva avea 5 luni si doua saptamani, am urcat-o in avionul de Munchen, care a decolat putin dupa ora 6 dimineata.

Un zbor fara probleme, in care bebe a dormit linistit

Am trezit-o la 3 si a zambit, chiar daca ii stricasem programul de somn. A adormit cum ne-am instalat pe locurile noastre, cu ajutorul insotitoarelor de zbor, care au avut grija sa montez bine centura in jurul piticaniei noastre.

S-a trezit din nou numai zambet si cu mult chef de joaca, inainte de aterizare. Asa ca pasagerii din jur i-au auzit discursul entuziasmat de onomatopee.

Nu-i usor sa te plimbi prin aeroport cu doua trollere, un carucior si un bebe in brate, pentru ca era unul dintre acele momente in care caruciorul avea tepi. Stiti cumva de unde pot cumpara unul fara? 😊

Odata ajunsi la hotel, alta surpriza. Hotel de patru stele, in inima orasului, fara rampa. Asa ca iar am luat caruciorul pe sus. Nu eu, ca eu ajung la sala mai rar. Sotul.

Culmea, domnisoara de la receptie nu prea statea bine la capitolul “engleza”. Cum camera noastra inca nu era gata, am intrebat-o daca exista o toaleta la parter, pentru a schimba copilul. Mi-a zis ca nu. “Toilet, restroom, something?” La toate intrebarile mele raspundea invariabil “Nu”. N-am crezut-o, asa ca am plecat in cautarea baii. Era 10 metri mai incolo. O turista de vreo 40 de ani s-a oferit sa o tina pe Eva cat eu am intins aleza. Ii vorbea in spaniola si copila mea radea fericita, cu gura pana la urechi. Ah, daca nu ar fi dat din picioare de bucurie, tot procesul ar fi decurs infinit mai usor.

Odata ce am primit camera, am reluat drama. Rezervaseram o camera superioara si ceruseram patut de bebe, pentru ca gargarita din dotare nu prea ne suporta in prezenta ei noaptea. Dar surpriza: cand ni s-a adus patutul, acesta nu incapea in camera. Atat de… “superioara” era camera primita. Asa ca am cerut ce am rezervat, camera de 20 de metri patrati prezentata pe booking. Am primit-o, dar orientate spre nord, cu geamuri mici, intunecoasa si rece. Eram insa fericiti ca patutul de bebe avea loc acolo lejer.

“Iub, am stricat copilul! Cum il reparam?” a fost concluzia dupa prima noapte, in care Eva noastra, care doarme fara trezire de la miezul noptii la 8 dimineata, s-a trezit o data la 45 de minute cel mult.

Ne-am prins, dupa inca o tentativa esuata, a doua seara, ca ii era doar frig. Am mutat-o cu noi in pat si a fost multumita. Si noi la fel, pentru ca am reusit sa dormim, chiar daca la un moment dat, eu aveam un spatiu in care nici macar unul dintre pisoii nostri nu ar fi stat comod.

Este baby-friendly Munchen, ai acces cu piticania in carucior peste tot. Muzee, parcuri, centre comerciale, mijloace de transport in comun.

Poate este unul dintre motivele pentru care vezi copii mici la tot pasul. In niciun alt oras nu am vazut atatea mame, atatea carucioare, atatea sisteme de purtare (foarte putine ergonomice!).

In timp ce noi, pe canicula, petrecem timpul in aerul conditionat de la mall, nemtii stau pe sezlonguri si pe saltele in parc. Pe cand la noi, paznicii stramba din nas cand intri intr-un magazin impingand caruciorul, in Munchen se reped sa te intrebe daca te pot ajuta cu ceva. Nu e nevoie, pentru ca nu exista loc in care sa nu poti intra cu bebe in carut.

Si asa a fost Eva noastra la muzeul BMW din Munchen si la muzeul Mercedes-Benz din Stuttgart si chiar la castelul Neuschwanstein, dupa o calatorie cu trenul si doua autobuze. Acolo a vazut micul Ev un cal prima data. De atunci rade in hohote cand ne aude imitand copitele.

Ne-a surprins atitudinea exagerat de prietenoasa a unor turisti care vorbeau cu fata noastra in te miri ce limbi, fara ca noi sa intelegem ceva. Sigur ii spuneau bancuri, pentru ca Eva era numai zambet. O doamna venita din Orientul Mijlociu a ridicat-o pe Eva de pe canapea la micul dejun si a sarutat-o cu foc pe sub burka. Nici nu am avut timp sa reactionez.

Slava Domnului ca am fost in vacanta asta inainte ca Eva sa inceapa diversificarea. Desi acum mananca orice, fara poezia aia, stiti voi, sare, zahar, miere, prajeli si afumaturau (nici alcool n-are voie 😊 ), nu stiu, zau, ce i-as fi putut da de mancare la restaurantele de acolo unde totul e prajit, rasprajit si… maionezat 😊 Ne asteapta vacanta urmatoare in Sicilia. In zilele care urmeaza, demaram antrenamentul spaghetti, bambina!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here