Cel mai neasteptat cadou de ziua mea…

173

Vine o vreme cand, dupa o varsta, tot ce iti doresti de ziua ta este sanatate si liniste. Ei bine, cred ca eu am cam atins-o, dar, recunosc, ma bucur la fel de tare la orice alt cadou… material :)) Insa anul asta am primit un… „cadou” cu totul special: un tuns. Si nu orice fel de tuns 🙂 M-a tuns Andrei :)) Acum rad, dar atunci imi venea sa plang de nervi :))

Poate va imaginati ca Andrei este baietelul meu mai mic. Cel de doi ani. Ar avea sens… Dar nu, Andrei e cel mare. De sase. Va dati seama ce soc am avut cand m-am trezit cu ditamai suvita in mana. Nici nu l-am vazut cand s-a apropiat cu foarfeca de parul meu. A durat totul doar o fractiune de secunda. Zdrang-bang, am ramas fara ditamai suvita fix in fata…

M-am enervat destul de tare, nu imi venea sa cred. Am incercat sa aflu ce i-a trecut prin cap, de ce a facut asta, insa cred ca nici el nu si-a dat seama prea bine ce face. Cred ca a luat foarfeca mai mult in joaca si nu a realizat ca taie atat de bine. Cand i-am cerut o explicatie pentru ce a facut, nu a avut niciuna.

Vreo doi ani de zile am lasat parul sa creasca si sa ajunga la acelasi nivel peste tot. Acum… ce naiba fac cu el? Probabil trebuie filat in fata, ca in anii ’90 :)) Ma rog, situatia nu este chiar atat de grava, poate unii nici nu observa, dar mie imi sta pe creier. Nu am gasit programare la tipa care ma tunde, deci am ramas asa… ciumpavita :))

Mi-aduc aminte, cand eram si eu copil, dar mai mare ca Andrei, o amenintam mereu pe mama ca o tund in somn, atunci cand ma supara. Era terorizata de frica :)) Ii descoperisem punctul slab 🙂 Tinea mult la parul ei blond si permanent. Va dati seama ca nu am tuns-o totusi niciodata 🙂

In rest, destul de cuminti baietii mei. Nah, doar Edy ce mi-a mazgalit recent canapeaua crem cu pixul… Dar stiti cum e, aici e vina mea ca am lasat pixul unde nu trebuie.

Ai vostri cu ce pozne se lauda?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here