Am auzit pentru prima de “papusa-recompensa” anul trecut, cand fetita unor prieteni a intrat in clasa pregatitoare. “Doamna” ofera papusa elevului “cel mai cuminte”, “cel mai silitor”, cel mai… Tare amarata era ca nu a primit si ea miraculoasa papusa si zi de zi mergea la scoala cu speranta in suflet ca poate o va primi. Va dati seama ce mandrie si bucurie pe ea cand, in sfarsit, papusa-recompensa a ajuns si la ea.
Citeste si: Picata din cer – asa ma simt de cand a inceput copilul scoala
Metoda papusii-recompensa este mai intalnita decat ma asteptam. Este folosita pentru a motiva copiii – sa isi termine activitatile in clasa, sa fie cuminti, sa fie ascultatori. Practic, in loc de nota 10, primesc o papusa. Doar ca papusa e una singura, maxim doua, iar acel 10 putea fi accesibil mai multor copii.
Papusa exista si la Andrei in clasa. Si-o doreste, se gandeste la ea. Dar nu a facut o obsesie pentru papusa asta, ceea ce este ok. Am incercat sa ii spunem ca nu este chiar atat de importanta. Intr-o vineri, inainte sa ajunga la scoala ne zice:
-Sper sa imi dea mie astazi papusa, ca sa apuc sa o tin trei zile acasa 🙂
Dar nu a spus-o amarat, ci mai degraba vesel, optimist. N-a primit-o 🙁
Oricum, am inteles ca doamna le-a spus ca papusa va ajunge la toti din clasa. O asteptam cu emotie :))
Sunt si copii care nu se considera “demni”, ca sa zic asa, de papusa-recompensa. “Nu cred ca o sa o primesc vreodata”, l-a spus fetita unor prieteni acestora, dupa o saptamana de scoala. Va dati seama ce ganduri isi fac ei de la papusa asta?
Oricum, de vreo saptamana Andrei nu a mai zis nimic de ea si nici noi nu mai intrebam. Cand sunt 34 de copii in clasa, dureaza ceva pana iti vine randul :)) Oricum, si noi am avut cateva metode din astea-recompensa ca sa il incurajam un pic de cand a inceput scoala. Partea buna e ca, cel putin pana acum, pare foarte incantat 🙂
