Mi-a fost tare dor de Grecia, dupa ce vara trecuta m-a prins insarcinata in lunile a opta si a noua, asa ca, pentru motive de siguranta, am preferat sa facem vacanta la Mamaia. Un an de zile am suspinat dupa apa de smarald a Greciei si nisipul ala fin, cu care poti construi castele inalte de un metru 🙂 O sa va povestesc si cat de frumos este in Sithonia, dar mai intai sa va spun cum a fost drumul Bucuresti – Halkidiki.
Vezi si: Plaje de neratat in Sithonia, Halkidiki
Drumul Bucuresti – Halkidiki, cu 200 de km mai lung fata de cel spre Thassos, parcurs in 11 ore, cu doua opriri
Desi putem spune ca eram “obisnuiti” cu drumurile cu masina spre Grecia, pentru ca fusesem de 3 ori in Thassos, impreuna cu Andrei (cand avea 10 luni, 2 ani si 3 ani), de data asta a fost altfel. Cu totul altfel. Nu am mai mers in Thassos, ci in Halkidiki, deci drum cu aproape 200 km mai lung si, pentru prima data, urma sa fim in formula noua, cea cu 2 copii (Andrei, aproape 5 ani, si Edy de 10 luni).
Asta e motivul pentru care facutul bagajelor ne-a luat vreo doua zile, timp in care am si cumparat un carut care se face mic atunci cand se pliaza si un patut portabil, ca sa poata dormi Edy asa cum trebuie la destinatie. Facutul bagajelor a mai fost cum a mai fost, dar sa le pui in masina a fost o adevarata proba de foc. Ar trebui sa nu mai avem de acum inainte probleme in a rezolva niciun lego. 🙂
Daca atunci cand am mers spre Thassos, am luat-o pe deja celebrul drum pe la Makaza, de data asta, dupa calcule si indemnuri ale prietenilor am luat-o “pe Sofia”. Intr-adevar, desi este mai lung, drumul pe la Sofia este mai usor si te poti descurca sa ajungi in Halkidiki chiar si fara harti sau GPS, pentru ca intotdeauna reperele din fata sunt orase importante catre care sunt indicatoare suficiente.
Drumul Bucuresti – Halkidiki: Am strabatut aproape toata Bulgaria pe ploaie torentiala
Dar sa o luam cu inceputul. La dus am preferat sa plecam cat de dimineata am putut, adica in jur de ora 4. Doar ne-am trezit, am bagat ce mai ramasese de bagat in masina si am pornit la drum, pentru ca bagajele “serioase” le pusesem de seara. Am trecut foarte repede de vama, in jur de 5.20 dimineata, cred ca am avut in fata doar vreo 3-4 masini, am platit taxa de pod si am trecut repede si peste mica incurcatura de dupa ce am cumparat vinieta bulgareasca, care ne-a facut sa o luam prin Ruse si nu pe langa, asa cum se face.
La vreo jumatate de ora dupa ce am intrat in Bulgaria ne-a prins o ploaie torentiala care ne-a insotit in rafale pana aproape de Iablanita, locul de unde incepe autostrada spre Sofia. Desi pe o singura banda si plin de apa, drumul pana aici a fost usor, pentru ca eram in primele ore de condus si cam toata lumea din masina (cu exceptia taticului sofer, desigur:) ) a dormit.
Dupa o pauza de cam jumatate de ora intr-o benzinarie am pornit la drum pe autostrada. Din pacate, linistea noastra de pana atunci s-a terminat, pentru ca Edy nu mai avea chef sa stea fara sa planga. Si a tinut-o asa, cu foarte mici pauze, pana dupa ce s-a terminat autostrada, mult dupa Sofia, pe langa Blagoevgrad, cand i s-a facut mila de noi si a adormit la loc. Apropo de Sofia, foarte tare centura lor pe nord-vest, practic mergi pe (un fel de) autostrada ocolind orasul. Bine, asta cand nu inchid accesul, asa cum am patit la intoarcere.
De la Blagoevgrad drumul continua spre sud, catre Grecia, pe o singura banda, cu exceptia ultimilor kilometri inainte de vama Kulata, cand din nou e autostrada pentru cativa km. In zona asta sunt multe benzinarii, de la care e ok sa alimentati, pentru ca preturile combustibilului in Bulgaria sunt simtitor mai mici decat in Grecia.
Noi nu am facut asta, din motive de copii care dormeau si parinti speriati de posiblitatea trezirii lor. 🙂 Si de vama bulgaro-greaca am trecut foarte rapid si de aici am intrat pe autostrada pana haaaaat aproape de intrarea pe bratul Sithonia, langa Nea Moudania. De pe bucata asta de autostrada nu retin decat ca aproape de vama bulgara au fost vreo 10-15 km pur si simplu explodati si aglomeratia pe o bucata cu 3 benzi in zona Salonicului. A, sa aveti pregatiti 2.40 euro, care se platesc aproape imediat dupa vama.
De la Nea Moudania, am intrat pe drumul spre Neos Marmaras, care este foarte frumos, pe malul marii si plin de indicatoare puse acolo unde trebuie astfel incat sa nu te ratacesti. Bine, apropo de ratacit, sfatul nostru cand plecati intr-o vacanta, mai ales daca locul de cazare este intr-o statiune/oras, uitati-va mai inainte bine pe harta unde este pensiunea, vila la care veti sta. Noi nu am facut-o si am pierdut vreo jumatate de ora intreband prin Neos Marmaras de Adriana’s House, locul care ne-a fost casa pentru 7 zile. Dar, nah, totul s-a terminat cu bine dupa peste 11 ore de la plecarea de acasa, mai ales cand si noi, si copiii, ne-am revazut cu prietenii si apoi am mai avut timp de o masa buna si o baie in mare.
Drumul Bucuresti – Halkidiki: La intoarcere, am fost directionati de politia bulgara prin Sofia si am pierdut 20-30 de minute
La intoarcere, nu am mai plecat atat de devreme, dar am urmat acelasi traseu: Neos Marmaras-Nea Moudania-Salonic-Kulata-Sofia-Iablanita- Ruse-Bucuresti. Ne-am dat seama ca am avut mare noroc la venire, pentru ca la Kulata, pe sensul de intrare in Grecia era o coada de peste un km de masini.
Habar nu am de ce, inainte de intrarea pe minunata centura a Sofiei am fost directionati catre sud-est, deci am fost nevoiti sa o luam cumva pe drumul ala vechi care te duce prin oras. Noi am mai prins si ceva aglomeratie la plata taxei de pod de la Ruse, care ne-a facut sa mai pierdem vreo 20 de minute. Astea au facut ca, desi am avut doar 2 pauze mari si una mai micuta, la intoarcere sa facem mai mult decat la dus, in jur de 11 ore si 30 minute. Cu politia nu am avut de-a face pe nicaieri, cred ca am vazut doua echipaje de politie, in total in cei peste 1700 de km pe care i-am facut.
Daca ne intreaba cineva daca ne-a placut, vom spune in gura mare ca da, daca insa ne intreaba daca am mai merge in Halkidiki cu copiii si masina vom spune tot ca da, dar peste vreo 2-3 ani, cand si Edi va fi la fel de intelegator la drumurile astea lungi asa cum a fost Andrei.
Pana atunci ne gandim cum sa facem sa ajungem pana in Thasos 😉
