Enterocolita, cosmarul meu pe timp de vara

203

Daca de toamna pana primavara laringita este “bau-baul” meu, vara am alt dusman de temut: enterocolita. Nu stiu altii cum au reusit sa o fenteze, insa noi am bifat de cateva ori aceasta nenorocire. Si Andrei cand era mai mic, eu de vreo doua ori in ultimii patru ani, iar acum a fost si randul lui bebe Edy.

Cu Andrei am fost chiar internata cand avea vreo doi ani, din cauza infectiei cu campylobacter, gasita intr-o branza “proaspata” de tara. Febra, diaree, scaune verzi, apoase, stare generala proasta, deshidratat. Va dati seama ca am ajuns direct pe perfuzii. Si antibiotic.

A mai avut un episod dupa un weekend la mare, insa nu la fel de grav. Atunci am scapat fara antibiotice.

Nici eu nu am suferit mai putin. Odata a ajuns ambulanta acasa pentru ca nu ma mai puteam misca de rau ce imi era. Pe langa simptomele obisnuite, ma durea efectiv tot corpul. Eram atat de ametita incat nu puteam sta trei secunde in picioare. Doamna de pe ambulanta mi-a prescris atunci o punga intreaga de pastile, dar pana a doua zi ma simteam deja mult mai bine.

Acum, de o saptamana, bebe Edy se lupta la 10 luni cu un virus. Am ajuns la Urgente la Ponderas pentru o febra ciudata, fara niciun fel de simptome. I-au luat probe de urina, i-au facut hemoleucograma, nimic suspect. Scaunele apoase sau moi, verzi si cu mucus au aparut de abia dupa ce nu a mai facut febra.

Am sperat ca o sa treaca de la sine, insa pana la urma am ajuns din nou la medic pentru ca deja aveam o saptamana de boala si nu se vedea nicio ameliorare. Doar ca ii trecuse febra. Acum imi pare rau ca nu am inceput tratamentul mai devreme. Nu i-am dat decat Protectis 5 picaturi si cate un pliculet de Tasectan o data la 8 ore. Acesta din urma a reusit sa ii opreasca scaunele dese si moi.

Cum vara e in toi, nu ramane decat sa ne rugam sa nu o mai patim din nou. Ca de ferit, e greu!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here