Uneori am impresia ca parintii sufera mai mult atunci cand copiii sunt raciti. Timp de o saptamana viata ta se transforma intr-un continuu “Nu vreau”, “Nu”, “Ba nu”. Adaugam la ingredientele astea lipsa de somn si irascbilitatea, combinata cu dorinta de a ramane calm, indiferent de situatie.
V-am mai zis, intre doi si trei ani, Andrei era racit o data la trei saptamani. De cele mai multe ori am ajuns la Urgente la Regina Maria, iar o data am si fost internati cu laringita. De-a lungul timpului am bifat si pneumonie, faringita (cel mai des), stomatita aftoasa, enterocolita, otita, varicela.
Noptile sunt majoritatea albe, pentru ca daca are nasul infundat, nu respira bine, implicit nu doarme. Nu stiu cum si de ce, in cazul lui Olynth, Nasic, Biorinil etc nu au un efect spectaculos.
Stiu multe cazuri in care copiilor chiar le plac medicamentele sub forma de sirop, pentru ca sunt dulci si aromate. Le iau fara probleme. Andrei? Nu imi place sa recunosc, dar de multe ori i-am dat Nurofen sau Pandol aproape cu forta, pentru ca avea febra 39 si nu voia sa inghita nimic. Acum, ca e mai mare, intelege ca TREBUIE sa le ia si, pana la urma, le accepta.
Aerosoli? Doamne fereste si pazeste! Nici acum, la 4 ani, nu pot sa ii fac fara miorlaieli o ora sau chiar plans isteric. Initial am avut un nebulizator Omron, destul de zgomotos, insa ulterior am cumparat unul Laica ultra silentios si care se si termina foarte repede. Credeti ca ne-a ajutat cu ceva? Stiu ca nu e ok, dar ajunsesem sa il premiez/recompensez de fiecare data cand lua o gura de medicament sau cand statea la aerosoli.
Inchipuiti-va cand vedeam de la Urgente cu un tratament care presupunea si antiremice, poate si vreun antibiotic si aerosoli. Pe langa astea intotdeauna se mai gaseste cate ceva de inghitit, un siropel de tuse, un anti allergic, un tantum verde, un fas de pulverizat in nas… Era un cosmar. Aproape ca niciodata nu reuseam sa ii fac tratamentul complet, pentru ca aproape i se facea rau de la atata plans si impotrivire.
Vestea buna este ca dupa primul an de gradinita si-a intarit sistemul imunitar si nu mai raceste atat de des 🙂
[…] primul an in colectivitate decat de noptile mele albe de acum. Aia a fost cea mai crunta perioada: Andrei racea din doua in doua saptamani. V-am mai povestit: de-a lungul timpului am bifat laringita, pneumonie, faringita (cel mai des), […]
[…] o viroza, pana cand, dupa amiaza, am vazut eruptia de pe corp. Bubitele nu se disting foarte bine, ca la […]
[…] incurcaturi, mai ales in primul an al copilului in colectivitate. Atunci am facut cunostinta cu toate virozele posibile, iar tusea si afectiunile respiratorii devenisera o obisnuinta. Asa ca a trebuit sa il imprietenim […]
[…] la primul bebelus am fost mai relaxata in ceea ce priveste bolile, virozele etc. Pe bebe doi l-am ferit cat am putut de mult. Pe Andrei l-am scos mai mult in lume: a fost la […]
[…] cum sta cu fetisoara aia trista si nefericita. Cum nu poate sa respire de atatia muci. Cand e copilul bolnav, orice mama sufera odata cu el. Ba mai […]
[…] Cand esti racit, cel mai crunt mi se pare sa nu poti respira. Urasc senzatia asta si pana acum vreo doi ani mereu foloseam un anticongestionant (pentru mine!), inca de la primul semn de nas infundat. Ma gandesc ca la fel de neplacut este si pentru bebelusi. […]