Patutul de bebelus, cel mai inutil obiect din casa…

5939

…cel putin deocamdata 🙂 Recunosc ca aveam o mica speranta ca bebe Edy va fi diferit de Andrei si ca va dormi in patutul lui. Iluzii :))

Ce-i drept, nici eu nu fac mari eforturi sa il pun acolo. Si asta din comoditate. Imi este mult mai usor sa impart patul cu el, mai ales ca se trezeste din doua in doua ore. Si stiti cum e cand adormi un bebe in brate si incerci sa il pui in patut… in cele mai multe cazuri se trezeste instant.

Nu sunt impotriva co-sleepingului, dar nici un mare fan. Pfff, iar o sa imi iau cateva dislike-uri la pagina de Facebook :))

Asa am patit cand am postat articolul despre co-sleeping, cu parerea bine documentata a unui psiholog. Mamicile pro m-au pus la zid, mi-au urat de bine si mi-au parasite pagina. Doar pentru ca nu au suportat o parere diferita de a lor. Aia e, imi mentin parerea.

Nu imi displace sa dorm langa bebe, dar e greu! Uneori are un somn sensibil si se trezeste la cea mai mica miscare. Doamne fereste sa imi fi amortit vreo mana si sa o misc la momentul nepotrivit!

Desi a dormit o perioada in patut (cam intre 1 si 2 ani), singur la el in camera, nici Andrei nu a fost mare fan. Ne chinuiam sa il adormim, stateam si cate 40 de minute langa patut cantand sau spunand povesti sau cine-stie-mai-ce ca sa adoarma el. Salvarea a venit cand am avut ideea sa ii pun un pat de doua persoane in camera. Ala a fost momentul in care somnul bun s-a intors in viata mea ::)

Stateam si eu cu el in pat pana adormea. De cele mai multe ori adormeam alaturi de el, dar ma trezeam un pic mai tarziu si ma mutam la mine in dormitor. Ce-i drept, se mai trezea noaptea si inca o mai face si acum.

Greu somnul cu copii mici 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here