Tantrumurile sau crizele de furie ale copilului. Psihoterapeutul Cristina Petrescu ne spune cum sa le gestionam si sa ii ajutam pe cei mici

2674

Un material de psihoterapeut Cristina Petrescu

Tantrumurile apar cel mai frecvent intre 2 si 4 ani, varsta constiintei de sine si a independentei sau prima adolescenta cum mai este ea numita. Apar, cum spuneam, din cauza ca rezervorul emotional s-a umplut la maximum. Apar in conditii de stres: inceperea gradinitei si deci adaptarea la un mediu nou cu reguli noi, aparitia unui frate mai mic, schimbarea locuintei si altele asemenea.

Imaginati-va o resetare completa! Toate informatiile s-au sters. O luati de la zero: totul este nou si necunoscut, trebuie sa invatati din nou sa traiti, sa va adaptati, sa folositi lucrurile, sa va comportati, sa va exprimati si mai ales trebuie sa invatati …EMOTIILE!

Este greu si numai sa ne imaginam, nu-i asa? Ei bine, asta traiesc copiii nostri inca din primele zile de viata. O multime de stimuli le invadeaza universul pana atunci extrem de stabil si sigur. O multime de cunostinte noi pe care creierul lor este dornic sa le asimileze ca un burete! Toate acestea vin catre ei! Uneori reusesc in ceea ce-si propun, alteori esueaza, dar o iau de la capat. Atata ambitie cata are un bebelus nu vom avea in toata viata noastra de adult.

Furtuna adevarata incepe insa in jurul varstei de 2 ani

Pe masura ce se dezvolta – fizic, cognitiv si afectiv – copiii vor cu orice pret sa obtina independenta tocmai fata de adultii de care s-au atasat. In plus, este si varsta la care incep sa stabileasca mai multe contacte sociale, fie in parc, fie prin intermediul gradinitei, fie in alte contexte dirijate de parinti. Toate aceste contacte sociale, toate lucrurile noi pe care le asimileaza, dorinta de a fi independenti si de a putea spune in gura mare ”Pot singur!” si de a demonstra ca asa este, limitarile pe care adultul este obligat sa le impuna, toate acestea cumulate si inca multe altele duc la teribilul TANTRUM.

Tantrumul este o izbucnire emotionala care ne ia cumva mereu prin surprindere

Este un cuvant relativ nou care insa le da fiori multor parinti. O criza violenta de furie, o descarcare a celui mic care a acumulat multe frustrari, multe intrebari, multe emotii pe care altfel nu stie sa si le exprime.

Un copil nu stie sa se retraga pentru cateva minute si sa planga in camera lui pentru a se descarca. Un copil nu stie sa disimuleze cand ceva l-a ranit emotional, cand nu a obtinut lucrul dorit. Un copil nu intelege notiunea de ”mai tarziu”, el isi doreste totul ”acum”.

Un copil nu stie sa reactioneze la tot ceea ce i se intampla asa cum isi doreste societatea, este ceva ce se invata in timp, cu calm si rabdare.

Ce este de facut cand apare o astfel de criza de furie?

Nu foarte multe! In primul rand trebuie sa intelegem ca in acele momente orice incercare de a comunica este inutila. Este inutil ca in timpul tantrumului sa incercam sa-i spunem copilului ca e gresit ce face, sa incercam sa-l oprim din acea criza oferindu-i recompense sau amenintandu-l cu pedepse. Copilul nu ne aude in acele momente!

Tot ce isi doreste este sa se descarce, sa scoata afara acea greutate care i-a invadat trupusorul mic si care nu-l lasa sa respire.

Un lucru pe care il putem face este sa ne asiguram ca in acele momente copilul nu-si face rau fizic si nici nu poate face asta altora (prin aruncarea de obiecte, spre exemplu).

In plus, copilul trebuie sa ne simta aproape, chiar daca ne multe ori nu ne permite sa-l mangaiem sau sa-l imbratisam. Ii putem repeta cu vocea scazuta: ”Sunt alaturi de tine, sunt aici cand vei vrea sa vii la mine in brate, iti inteleg si iti accept supararea, iar cand te vei linisti, sunt aici pentru tine.”

Stiu, pare imposibil acest lucru mai ales atunci cand lucrurile se petrec in public. Este cel mai greu de gestionat tantrum pentru ca este o presiune foarte mare asupra parintelui.

Toti ochii sunt indreptati spre parinte de parca el s-ar tavali pe jos si ar plange. Pentru ca nu-i asa, ”nu ai stiut cum sa-l cresti” sau mai rau, ”copilul are o problema, trebuie dus la doctor”.

Pentru sanatatea emotionala a copilului dumneavoastra nu incercati sa opriti acea criza de furie in mod brutal nici macar cand aceasta se petrece in public. El are mare nevoie de acea descarcare. Puteti incerca cu delicatete sa-i distrageti atentia, dar fara sa uitati sa-l asigurati ca-i intelegeti supararea.

Pentru un copil este extrem de important sa se simta acceptat cu tot cu emotiile sale. Furia, supararea, tristetea, plansul – sunt manifestari absolut firesti, dar pe care trebuie sa invatam sa le gestionam. Nu ajutam cu nimic daca insistam pe faptul ca nu e frumos sa plangi, sa fii suparat, sa fii furios. Copilul va invata pana la urma sa-si reprime aceste trairi, dar va ajunge un adult anxios, depresiv, care nu va sti sa-si exprime in mod sanatos si functional emotiile, fie ele pozitive sau negative.

Cum facem totusi sa reducem numarul tantrumurilor?

    • Prin consecventa si stabilitate. Copiii au nevoie de stabilitate, au nevoie de previzibilitate. Sa stie ce urmeaza sa li se intample, cand, in ce fel si sa aiba ei insusi un minimum de control.
    • Asigura-te ca-i implici in luarea deciziilor, in alegeri, in stabilirea programului, evident, coordonand totul in directia dorita de tine, adult responsabil.
    • Ofera-i alternative, stabileste reguli si fa tot posibilul sa fii consecvent in privinta lor.
    • Nu ceda cand plangand si tavalindu-se pe jos copilul iti cere o jucarie noua sau ciocolata la 11 noaptea. Va face de fiecare data la fel pentru ca stie ca a functionat. Dar nici nu incerca sa-i stirbesti personalitatea. Chiar daca nu are nici un metru inaltime, puiul de om are personalitate! Si nu va ezita sa si-o impuna! Ajuta-l sa-si foloseasca aceasta personalitate constructiv.
    • In plus, nu uita ca esti un model pentru el! Si nu uita ca starile tale de nervozitate se transmit automat si catre el. Copiii sunt ca niste bureti din toate punctele de vedere: absorb incredibil de multa informatie si au capacitatea de a asimila si foarte multe emotii. Iar daca tu te manifesti agresiv in momentele dificile, nu te astepta ca el sa reactioneze cu calm atunci cand are propriile sale greutati.
    • Un alt lucru important este ca dupa ce furtuna a trecut sa faci in asa fel incat cu adevarat sa apara soarele. Imbratiseaza-l si discuta cu el, incearca sa descoperi ce l-a suparat, afla daca au fost evenimente inainte de acest episod care l-au nemultumit, i-au produs frustrare. Daca la gradinita un copil l-a impins, un altul i-a smuls jucaria din mana, iar un al treilea s-a asezat pe scaunelul lui, este normal sa se acumuleze multa frustrare, mai ales daca nu i s-a oferit sansa sa protesteze la toate aceste nedreptati, daca educatoarea a oprit imediat orice fel de contra-manifestare. Incearca sa descoperi dupa fiecare tantrum ce se afla la baza lui si cauta sa gasesti impreuna cu cel mic solutii. Foloseste-ti creativitatea.

Nu-ti subestima copilul! Discuta cu el despre emotii, explica-i, povesteste-i, chiar are capacitatea de a intelege. Vorbeste-i despre tine si despre felul in care iti manifesti tu emotiile, despre felul in care gestionezi furia si frustrarea. Foarte important, nu uita sa fii calm si cald! Ferm atunci cand stabilesti limite, consecvent, dar empatic! Nu te simti vinovat, sunt manifestari firesti, este o etapa din viata emotionala a copilului tau pe care o puteti depasi impreuna!

Daca esti insa coplesit, daca totul pare fara sfarsit, apeleaza la un specialist! Este un bine pe care ti-l faci si tie, dar si copilului tau!

Foto: Psihoterapeut Cristina Petrescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here