Cand ceea ce spui raneste – certurile in fata copiilor. Cum ii afecteaza pe cei mici

797

Un material de Cristiana Dobre, psiholog clinician Centrul ProMind, pentru www.mamapentrudoi.ro

Intr-o lume ideala conflictele si certurile in familie nu ar exista, dar din pacate, ele reprezinta o realitate care uneori poate costa scump. Imi amintesc ca acum ani de zile, am intalnit un copil, o fetita, care parea sa nu aiba mai mult de 7 ani, cu ochii mari si cafenii. Statea singura pe o banca. Pe strada nu era nimeni, era trecut de orele 22:00 si m-am gandit ca s-a pierdut. Privea cu tristete in gol.

M-am apropiat si am intrebat-o de ce este singura si unde ii sunt parintii. Nu mi-a raspuns la inceput apoi m-a privit straduindu-se sa nu planga, plecandu-si apoi privirea in pamant. M-am asezat langa ea si am intrebat-o daca vrea ceva dulce. Aveam prin geanta o ciocolata pe care i-am oferit-o. M-a privit din nou si chipul ei s-a luminat deodata, mi-a zambit si ochii i s-au umplut de lacrimi. Mi-a spus: “mama imi dadea ciocolata, cand statea cu noi.”

Am intrebat-o unde este mama ei si mi-a raspuns ca plecase in urma cu un an si jumatate sau doi, nu isi amintea nici ea prea bine.

Ca ii mai trimitea din cand in cand dulciuri, haine si agrafe de par. Mi-a aratat cu mandrie una dintre ele pe care nu o purta in par ci o tinea strans in mana. “Imi e tare dor de ea,” spuse. Ii promisese ca o va vizita, dar nu mai venise niciodata.

Locuia cu tatal si bunica ei iar din ceea ce am aflat ulterior de la bunica, tatal nu venea prea des acasa, iar cand venea se imbata si facea scandal.

Fetita se refugia la o vecina, care o primea atunci cand se intampla asta, dar care in acea seara din pacate, nu era acasa, asa ca fetita fugise pe strada. Mi-a spus ca nu stie exact cum sa se intoarca acasa, dar mi-a indicat o directie inspre care am mers impreuna cu ea. La un moment dat mergand, ne-am intalnit cu bunica ei care o cauta disperata si care mi-a multumit ca am adus-o. M-am gandit atunci si gandesc si acum ca e nedrept de multa suferinta pentru un copil, nedrept ca un om sa faca astfel cunostinta cu viata. Am ales sa va spun povestea ei pentru ca astazi, cand scriu acest articol, ma gandesc la copilul care astepta ceva… o raza de speranta si la multi asemeni ei pe care i-am intalnit apoi in centre de asistenta sociala si in cabinet.

Conflictele in familie pot aparea, dar cand in preajma se afla si copii, lucrurile capata o alta dimensiune. Copii sunt veritabili analisti ai conflictelor, ei detecteaza usor emotiile parintilor lor, mai mult decat s-ar crede la o prima vedere.

Cand adultii din familie au o atitudine ostila in mod repetat unii fata de ceilalti, unii copii pot adopta o atitudine retrasa, devin anxiosi si deznadajduiti. Altii pot reactiona prin agresivitate, furie si probleme de comportament. Uneori copiii prezinta tulburari de somn, dureri de cap sau de stomac si se pot imbolnavi des, somatizand astfel problemele emotionale.

Stresul pe care il resimt se poate traduce si prin performante scolare scazute, fiindu-le afectate atentia si capacitatea de invatare. Chiar si relatiile intre frati pot fi perturbate, acestia devenind hiperprotectivi unii cu ceilalti sau din contra, distanti si detasati emotional.

Pe termen lung copiii care au fost crescuti in medii familiale conflictuale, ajunsi la maturitate, au dificultati in a stabili relatii functionale cu ceilalti, se imbolnavesc, au probleme emotionale si sociale mai des. Ei pot prezenta o imunitate mai scazuta, probleme vasculare, depresie, dependenta de substante, retragere sociala si probleme in intimitate.

Asa cum spuneam, copiii sunt fini observatori ai emotiilor parintilor lor, drept urmare, nu veti reusi sa ii mintiti spunandu-le ca totul este bine atunci cand nu este. Copiii pot auzi discutii intre adulti din care, daca sunt gestionate corect, vor invata modele de negociere si compromis. Mentiunea este ca unele lucruri ar trebui discutate in particular, subiecte despre sex si alte aspecte mai delicate nu ar trebui expuse in prezenta copiilor.

Atunci cand experimentezi o situatie conflictuala nu uita sa:

• Comunici cu empatie. Lasa-l pe celelalt sa stie ca il intelegi si ca te poti pune in locul lui.
• Ai in vedere ca sunteti in aceeasi echipa.
• Sa nu presupui ca celalalt are intentii rele, incearca sa ii acorzi incredere.
• Intelegi ca daca nu se mai poate face nimic, nu vei castiga daca il invinuiesti pe celalalt. Este preferabil sa discutati despre ce se poate face pe viitor pentru ca astfel de situatii sa nu mai apara.
• Spui ceea ce ai de spus, cu blandete.

Foto: Cristiana Dobre, psiholog clinician centrul ProMind

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here