Pediatrul copilului. Diferenta dintre cum ne dorim sa fie si cum este, de fapt, in realitate

1329

Inainte de nasterea primului copil, visam la un pediatru profesionist, empatic, cu cabinetul aproape de casa, care sa nu ne panicheze, sa il putem contacta in caz de urgenta si sa nu ne umple geanta de medicamente. Acum, la 5 ani distanta de atunci si la al doilea copil am ajuns sa ma multumesc cu ce se poate. Am eliminat pe rand criteriu dupa criteriu, ajungand la concluzia ca, daca vreau sa le bifez pe toate, copilul meu va ramane pana la urma fara pediatru.

Ce am ales? Pai cred ca singurul criteriu care a ramas in picioare este profesionalismul, care, pana la urma este cel mai important. Mi se pare o doctorita echilibrata, face intotdeauna controalele amanuntite si nu se lasa intimidata de urletele copilului. Am mai fost si la alti doctori care atunci cand vedeau cat de tare plange copilul la control, abia daca se mai uitau la el.

Ce s-a intamplat insa cu celelalte criterii pe care le consideram importante? Pai, sa le luam pe rand…

1. Pediatrul sa aiba cabinetul aproape de casa

Eu stau in Chiajna si cea mai apropiata clinica la care suntem abonati este la Lujerului. Stiu si numele a doua pediatre foarte bune de acolo, laudate pe grupurile de mamici, insa cand am incercat sa imi fac programare la ele am gasit peste jumatate de an. Asa ca pentru un consult la pediatru facem cam 30-40 de minute, in functie de trafic.

2. Pediatrul sa nu ne panicheze

Doctorita la care mergem noi este genul extrem, dar EXTREM de prevazator. Ceea ce nu e neaparat rau, insa uneori ajunge sa ma panicheze. Am trei exemple concrete. Mai demult, la fiecare consultatie ne spunea ca i se pare ca are copilul suflu sistolic si ca ar trebui sa investigam. Ne-a spus o data, de doua ori, de patru ori, pana la urma ne-am dus la cardiolog. Nu avea nimic.

La fel, cand era mai mic, nu mai tin minte de ce, ne tot spunea sa facem o ecografie abdominala… Am fost sa facem, nu avea nimic.

Acum, la ultimul control cu bebe, ne-a zis ca daca nu este decalotat, trebuie sa mergem cu el la chirurg, dupa ce implineste un an. Cica acum nu se mai lasa problema sa se rezolve de la sine, ci se intervine chirurgical. Pe bune?!

3. Pediatrul sa nu ne umple de medicamente

Pe principiul paza buna trece primejdia rea, pediatra noastra are leac medicamentos pentru orice. Tuseste sec? Adrenalina, sirop de tuse, picaturi de nas etc. Chiar ne da ditamai lista dupa fiecare consultatie. Recunosc, nu de fiecare data le dau copiilor tot ce ne recomanda ea acolo.

4. Pediatrul sa poate fi contactat in caz de urgenta

Este ok, raspunde la telefon si, daca poate, te primeste in ziua respectiva printre programari. Dar daca nu este in timpul programului, isi inchide telefonul. Pana la urma nah, are si ea viata personala.

5. Pediatrul sa fie empatic

Sincer, asta nu e un criteriu la care tin neaparat, insa mi-ar placea sa fie asa. Sa fie empatic, simpatic, bun cu copiii, sa stie cine suntem. Prima pediatra la care am mers cu copilul, ma intreba mereu “ce face fetita” (am baiat!) si nu ne tinea minte niciodata, desi fusesem de vreo 3 ori pana atunci, intr-un interval relativ scurt.

Oricum, ajungem rar la pediatru, pentru ca cel mai adesea avem o urgenta si mergem direct la Camera de Garda. Despre medicul de familie nici nu mai are rost sa zic, ne vedem doar la vaccinuri…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here