Uitatul la televizior, un scenariu SF cand ai copii mici

308

Imi doream atat de tare zilele trecute sa ma uit si eu un pic la Lord of The Rings, inainte sa mergem la baita copiilor. Am dat pe Pro TV: chiar atunci incepea. Copiii isi vedeau de ale lor (oarecum), iar eu m-am asezat pe canapea. Atunci a inceput macelul: mii de orci hidosi se omorau in cele mai crunte modalitati posibile cu oameni, elfi, gnomi si ce alte fiinte mai populau pamantul. Sange, capete taiate, inimi intepate. Si orci. Multi orci. Pana si eu visez urat daca ii vad. Andrei deja se oprise din ceea ce facea, fascinat de spectacolul de la tv. Am schimbat instant.

 

Daca pe Edy, la un an si patru luni, nu il intereseaza ce se petrece la tv (decat daca sunt reclame!), la aproape cinci ani jumate Andrei e imediat atras de ceva „iesit din comun”.

In alta seara tocmai incepuse un film din seria X-Men. M-as fi uitat un pic si la asta. Dar acelasi scenariu: niste mutanti cu infatisare infricosatoare se omorau intre ei. Next.

Weekendul trecut, pe Cinemax 2, era unul dintre filmele care mi-a placut foarte tare anul trecut: Call me by your name. Atmosfera frumoasa, muzica frumoasa, fara violenta, daaaaar cu muuulta iubire, ca sa zic asa. Am schimbat de cum a aparut Andrei la usa.

Practic, nu pot sa ma uit la nimic. Oricum nu am timp, e vorba de cateva minute inainte de somn sau poate o jumatate de ora in timpul zilei in weekend. Dar mereu apare o scena care e prea infricosatoare (bine, lui Andrei – 5 ani – nu ii e frica, dar nu se stie ce se petrece in subconstientul lui si in niciun caz nu vreau sa il expun la asa ceva!), ori care necesita explicatii. Rar e ceva la tv la care chiar imi doresc sa ma uit. Si, iata ca la un an si patru luni de cand a aparut bebe 2, ma uit la nesfarsit la aceleasi episoade din Friends, Two and a Half Men sau Big Bang Theory pe Comedy Central. Cred ca Friends se reia deja a treia oara, iar celelalte doua… nu le mai tin minte numarul 🙂

Da, recunosc, mi-e dor sa zac un pic pe canapea, in fata televizorului, cu un pahar de vin in mana si niste floricele. As putea face lucrul asta dup ace adorm copiii, dar somnul este mai pretios, asa ca nu pot renunta la el. Televizorul trebuie sa mai astepte!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here