Cand nu iti mai place de tine ca mama, ca femeie, ca … orice

1524

Cred ca orice mama trece, la un moment dat, printr-o perioada din aia in care simte ca i s-au inecat toate corabiile. Ei bine, asa ma simt eu acum. Trec printr-o faza in care nu-mi mai place de mine. Mi se pare ca nimic nu fac cum trebuie, ca nimic nu imi iese cum as dori. Ma simt depasita. Coplesita.

Faptul ca stau de un an jumate acasa, ca nu interactionez cu oamenii cat mi-as dori, ca sunt expusa la sute de mesaje (mai mult negative) pe Facebook si internet este clar ca ma afecteaza.

Ca multe femei cu copii, fac parte din cateva grupuri de mamici, urmaresc site-uri si bloguri de parenting. Zilnic aflu ca ceva nu fac bine. Ca nu dau copilului sa manance ce trebuie, ca sunt o mama denaturata ca ii dau zahar, ca il mai las si pe tableta sau la televizor. Chiar zicea zilele trecute cineva cunoscut, in mediul online, ca mai bine ii dai copilului otrava decat sa il lasi sa se uite la tv dimineata. Ce sa zic, am mai facut-o si pe asta. Remuscari pe capul meu. Dau otrava copilului. Si asta e doar un exemplu. E plin netul de sfaturi despre cum sa fii un parinte mai bun. Oare chiar reuseste lumea sa le puna in practica?

Pe grupurile de Facebook, sunt mamici certate ca la usa cortului, puse la zid, pentru unele lucruri pe care le mai fac si eu. Nu imi vin chiar acum exemple in minte, dar de multe ori sunt banalitati. Am mai scris intr-un articol: de multe ori, am impresia ca eu am ramas singura mama care nu e la curent cu toate reglementarile Organizatiei Mondiale de Sanatate.

Offf, poate era mai bine pentru sanatatea mintala a mamei cand nu exista atata informatie. Sau, mai bine zic, cand toata lumea isi da cu parerea. Si nu toate parerile sunt avizate. Pe vremuri aflai “ce trebuie” facut de la “radio sant”, mama sau bunica. Nah, sunt ironica acum, dar, v-am zis, atata informatie, atatea sfaturi –  uneori pot fi coplesitoare.

Am remuscari ca ma plang, am remuscari ca mi-e greu. Mereu ma intreb  – oare alte mame cum se descurca?

Nu stiu voi daca ati trecut prin asta, daca v-ati simtit asa demoralizate de senzatia ca nu faceti nimic bine. Cu un copil de 5 ani jumate si unul de un an jumate  – incerc sa impac si capra si varza, dar nu imi iese mereu. Ficare vrea ceva, altceva. Au nevoie diferite. Ce activitati poti face cu cel mare cand cel mic sta calare pe el? Si vrea si el hop unde e celalalt?

Stiu ca este o faza si ca probabil va trece. Dar acum senzatia de neputinta a cam pus stapanire pe mine.

Si asta e asa, doar pe partea de parenting. Pe Instagram si pe Facebook urmaresc paginile vedetelor care, desigur, imi baga un cap o idee nerealista despre cum ar trebui sa arat. Nici nu conteaza ca eu stiu ca e nerealista, uneori ma intreb eu de ce nu arat asa? La ele, look-ul este parte din job. Nu arati bine, te-ai ingrasat, ai nasul prea mare sau stramb – adio! Ca sa nu mai zic ca stau toata ziua la sala, in saloane, la coafor, la tratamente corporale, in cabinetul chirurgului estetician.

Fake sau nu, look-ul vedetelor este ceva la care aspira multe dintre noi. Si eu cum stau toata ziua cu nasul in Facebook sau Instagram, va dati seama ca sunt „brainwashed”. Ca sa zic asa, sunt victima perfecta. Vulnerabila in momentul asta. Scuzati expresia, dar „pun botul” la mamele perfecte de pe internet , look-ul fake al celebritatilor, viata fabuloasa a unora de pe Facebook. Ca nah, doar nimeni nu posteaza cand are probleme, cand are ochii umflati de nesomn sau parul nespalat de o saptamana.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here