A trecut aproape o jumatate de an de cand m-am intors la birou, iar lucrurile s-au cam “asezat”. A nu se intelege prin asta ca e pace si voie buna, iar vietile noastre curg linistite in ritmul lor 🙂 Dar am intrat intr-o rutina cu care ne-am obisnuit si se pare ca, in mare, facem fata solicitarilor 🙂
Sunt cu inima impacata ca Edy sta cu buni si nu este inca in colectivitate, asa ca am avut o intoarcere la birou linistita, fara boli, asa cum se intampla la gradinita. E o binecuvantare din punctul asta de vedere.
Cu un scolar care intra la cursuri la 11:15, a trebuit sa ne adaptam programul astfel incat cineva (tati) sa stea cu el acasa pana pleaca la scoala. Apoi, la ora 18 cineva (eu, de obicei) trebuie sa fie la after ca sa il ia de acolo. Traficul este infernal, deja Chiajna, unde locuiesc eu, a devenit sufocanta. Aproape la orice ora.
Citeste si: Sunt oare copiii din generatia actuala mai bolnaviciosi decat eram noi?
Va imaginati poate ca acum, cu un copil pe peste doi ani, dorm bine si sunt mai odihnita. Ei bine, este o loterie.
Uneori doarme, alteori se trezeste de 2 ori pe noapte, iar eu nu mai pot adormi la loc. Cum mi s-a intamplat ieri, cand la ora 4 dimineata eram deja in picioare. Va dati seama cu cata energie am ajuns la 9 la birou 🙂 Atat de multa incat un coleg s-a oferit sa imi dea in dar, daca accept, una din zilele lui libere. “Sa faci ce vrei tu cu ea! Doar pentru tine. Am o prietena care e in situatia ta, e mama, si nu are timp sa faca nimic pentru ea” 🙂 Multumesc Dan L. , dar nu ma lasa constiinta sa ma “distrez” pe munca ta :))
Stiti care e “visul” meu? Ca atunci cand o sa am o zi libera in cursul saptamanii sa nu spun nimanui 🙂
Pe Edy sa il duc la buni ca intr-o zi obisnuita, pe Andrei la scoala si la after, iar eu… sa fac ce imi trece prin cap… Sa merg la coafor, la mall, sa ma uit la un serial, nu stiu, orice… chiar si sa stau degeaba. Nu am terminat nici acum ultimul episod din The Handmaid’s Tale, desi l-am inceput in urma cu vreo doua, trei luni. Am ramas ultimul om de pe planeta care nu a vazut Once Upon a Time in Hollywood si Joker. Ma simt ca un extraterestru. La birou toata lumea, in ultimele doua saptamani, vorbeste numai despre cat de tare e Joker, ce fenomenal e Joaquin. Eu pot sa le spun doar ce s-a intamplat in ultimul episod din Vampirina sau Garda Felina :))
Citeste si: Scoala de la 6 ani: prea devreme sau e momentul potrivit?
La birou, nu ii “bombardez” pe colegi cu povesti despre copiii mei, nu vreau sa fiu “genul ala de mama”, care numai despre asta vorbeste. Incerc sa separ un pic viata personala de cea de la job si cred ca imi iese destul de bine. Cand sunt la birou am nevoie sa ma distantez un pic de ce se intampla acasa… si invers.
Cat despre curatenie si mancare, v-am mai spus, primesc ajutor. Nu am timp nici de una, nici de alta, in conditiile in care plec la 8 dimineata de acasa si ajung la 7 seara.
In situatia data, in contextul prezentat, cred totusi ca ma descurc onorabil :))
