Astazi trebuia sa fie ziua mea LIBERA. De mult ma gandesc la ea. Am nevoie de ea ca de oxigen. Un fel de time out. Doar de cateva ore. Pauza de job, de copii, de spalat vase. Ar fi fost ceva de genul me, myself & I. Nimic wow, nimic pretentios. Doar un pic de liniste.
Imi si imaginam cum se goleste casa, fiecare cu treaba lui, si eu raman sa imi savurez cafeaua. Guri mici. Si calde. Cu muzica tare. As fi putut butona telefonul jumatate de ora fara sentimente de vinovatie. As fi facut-o pe timpul meu.
Apoi poate as fi mers pana la mall sa profit de ceva reduceri, sa imi iau o inghetata de la Emilia, poate, daca as fi fost rebela, as fi mancat ceva de la KFC. Shame on me 🙂
Sau in loc de mall as fi putut sa stau pe canapea, cu o patura pe mine, un bol de popcorn, un pahar de vin si as fi terminat si eu filmul ala cu DiCaprio si Brad Pitt. L-am inceput intr-o seara inainte de Revelion, dar, surpriza, s-a trezit Edy cu nu-stiu-ce problema si nu am mai apucat sa vad… Cred ca 10 minute am prins doar.
Nu imi permit sa pierd noptile, pentru ca nu stii niciodata ce se poate intampla. De la Craciun o tinem “langa” cu diverse… Noptile sunt cu somn chinuit, interupt.
Revenind la fantezia mea cu ziua libera, daca mi-ar mai fi ramas timp liber, as fi scris pe blog sau poate chiar as fi facut o prajitura…
Stiu, niste banalitati… halal zi libera. Nimic fun… Ei biiine, pentru mine ar fi fost terapie curata. Dar uite-ma acasa, in ziua mea libera, dupa o noapte cu 3 ore dormite. Nu o sa merg la mall, nu o sa ma uit nici la film. Doar pe blog scriu, acum.
Inca o dovada ca atunci cand ai copii mici nu poti sa iti faci niciun plan. Edy a tusit atat de rau toata noaptea, incat nu a putut dormi nici el, nici eu. A tusit pana a vomitat. S-a trezit pe la 7 cand a plecat Andrei la scoala, iar apoi am reusit sa il culc iar. E 8.27 a. m. Asta e momentul meu de respiro 🙂
Dar e ok, pentru ca nu am asteptari prea mari. Nu e nici prima si nici ultima oara cand o patesc.
Nu m-a lasat sufletul sa il trimit sa stea cu buni si eu sa ma duc la birou, sa imi iau ziua libera alta data “in folos personal si egoist”. Eram pregatita sa plec, machiata, tot, dar cand i-am vazut mocuta aia trista, obosita, bolnavioara… pur si simplu nu am putut si m-am hotarat sa imi iau liber sa stau cu el. Aia e… el e pe primul loc.
Il astept sa se trezeasca, sa il iau in brate si sa ii spun ca totul este bine. Ziua mea libera o sa mi-o dedic lui. Pentru ca are nevoie de mine. Si cine sa il ingrijeasca mai bine daca nu mamica lui? 🙂
