Cum am scapat de suzeta. A fost mai simplu decat credeam

586

Suzeta – acest obiect bebelusesc de care au fost efectiv indragostiti, ca sa nu zic obsedati, baietii mei. Dar, cum ii place lui tati sa spuna, cred ca dintre toti membrii familiei EU am iubit suzeta cel mai mult 🙂 Cum miorlaia bebe un pic, pac varam suzeta in gurita :))) Imi asigura un confort psihic, stiam ca daca am suzeta, pot rezolva orice situatie 🙂 O sa va povestesc si voua cum am scapat de suzeta. Da, da, vorbesc la plural – pentru ca si eu eram la fel de obsedata ca si Edy de ea 🙂

Vezi si: Suzeta la bebelusi: mituri si adevaruri, din proprie experienta

Atat Andrei, cat si Edy au avut suzeta din primele zile de viata. Lui Andrei i-au oferit „binevoitoarele” doamne asistente din maternitate pentru ca era, sa zicem, galagios. Edy nu si-a dorit-o atat de tare, dar posibil sa fi insistat eu… un piiic 🙂

Ideea e ca odata ce copilul se ataseaza de suzeta, devine greu sa o mai scoti. Si cu cat copilul creste si constientizeaza „nevoia” asta de suzeta, cu atat mai greu este sa renunti la ea. La Andrei s-a intamplat „miracolul” pe la un an si 10 luni, fix inainte sa il dam la gradinita. Se rupsese suzeta si l-am trimis sa o arunce la gunoi. Credeam ca va face o criza, ca va fi o drama, o tragedie greaca, ca se va zvarcoli in somn… Dar nu, odata aruncata… adio si n-am cuvinte 🙂

Ei bine, cu Edy parea si mai complicata treaba. 2 ani jumate. Suzeta era centrul universului sau. O cerea non stop. Daca nu o gasea intra in panica. Intram EU in panica. Si o pierdea prin casa de 5 ori pe zi. Uneori stateam si cate juma’ de ora sa caut suzeta! Ma dispera!

Citeste si: Leganatul pe picioare, mai greu decat „dezvatatul” de suzeta sau de pampers

Nu puteam pleca nicaieri fara suzeta, nu putea adormi fara suzeta. Rontaia la ea toata ziua. Daca o cerea si nu i-o dadeam, intra intr-un fel de transa in care o cerea non stop. Nu mai facea nimic altceva, se lamenta ca vrea suzeta. Atat de obsedat de ea era. Ca sa nu mai zic ca atunci cand plecam in oras o scapa pe jos, pe acasa o arunca pe covor – era o sursa de microbi. In plus, dupa o varsta strica si dintii (revin cu un material pe tema asta).

Cum am scapat de suzeta

Nu, nu am sfaturi si sugestii miraculoase, o sa va povestesc efectiv cum s-a intamplat. Acum vreo saptamana.

Plecasem toata familia cu masina la cumparaturi. Nici bine nu am pornit, ca Edy si-a si inceput lamentarile. Cerea suzeta. Atunci tati s-a facut ca o arunca pe geam. Urlete. Plansete. Pana am ajuns la supermarket s-a linistit. De panica, am cumparat doua suzete noi, sa i le dam acasa in caz ca face foate urat.

El a constientizat foarte bine ce s-a intamplat cand a fost „aruncata” suzeta pe geam si acasa a stat cam suparat, dar fara sa faca scandal. O problema a aparut la culcare. Nu adormise niciodata in viata lui fara suzeta si saracutul incepuse sa planga dupa ea. Ce sa fac, am fugit repede sa ii aduc suzeta noua. Vaaaai, urlete si mai mari. A facut urat rau: el nu voia orice suzeta, voia SUZETA LUI! The one and only. Cand o vedea pe cea noua, il apuca plansul si mai tare.

El, de obicei, e vesel la culcare, vorbeste mult in legea lui pana adoarme, ma striga de 100 de ori… Ei bine, in seara aia, desi s-a oprit din plans, o vorba nu a scos. Doar suspina din cand in cand. Dar, din momentul ala, suzeta parca nici nu a mai existat! A disparut ca prin minune.

Ma asteptam sa o ceara a doua zi, sa planga dupa ea. Nimic. Nicio vorba despre suzeta. Ma asteptam sa imi spuna buni ca nu a reusit sa il adoarma la pranz. Dimpotriva. A fost vesel toata ziua si a dormit bine.

Sincer, mi-a fost frica de momentul asta, renuntarea la suzeta, insa Edy este mult mai bine fara ea. Mai linistit, mai vesel chiar. Nu mai are grija ei. Practic, si-a luat o piatra de pe inima. Nici mie nu imi vine sa cred ca a fost atat de usor 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here