Viata intr-o carantina fara sfarsit: fiecare zi e copy paste

422

Au trecut doua luni de cand nu am mai scris pe blog… in conditiile in care inainte scriam aproape in fiecare zi. Carantina asta m-a dat peste cap si cred ca ma numar printre aceia care inca nu s-au obinsuit sau mai bine zis „impacat” cu toata treaba asta.

Viata copy paste

Nu ma deranjeaza neaparat o rutina, insa de doua luni de zile am impresia ca zilele mele sunt copy paste. Aceeasi zi la indigo. Cumva, trebuie sa ma impart intre 7-8 ore la „birou”, facut vreo 2 feluri de mancare pe zi, ceva treaba prin casa daca mai am timp si seara stat un pic cu copiii. Programul actual nu permite momente de respiro. Stau la laptop ore in sir, pauza de pranz este de fapt pauza la cratita, iar seara ma duc „intr-un suflet” sa il iau pe Edy de la buni. Cu un copil de 2 ani jumate nu au cum sa lucrezi de acasa, asa ca stam doar cu Andrei, de 6 ani.

Nu am mai iesit nicaieri de doua luni

Asta a fost alegerea mea, nu m-a obligat nimeni. Nu am fost nici macar pana la Mega de la colt. Singurul drum pe care il fac este cu masina, 5 minute, pana la buni si inapoi. Am mai fost de vreo 2, 3 ori la niste prieteni care stau peste drum. Asta e toata socializarea mea in 2 luni de zile. Am marele avantaj ca stau la curte, am un mic petic de iarba, care practic a fost salvarea noastra in aceste 2 luni de carantina.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Doina Goanta (@mamapentrudoi.ro) pe

 

De la peticul asta de iarba am primit „apostrofari”, ca sa zic asa, pe Facebook… ca ma plang de carantina in conditiile in care altii stau in 2 camere la bloc. Pfff, daca totul s-ar reduce la atat. Cu toata iarba mea, nu am scapat de sentimentul de „inchisoare” si de teama in carantina asta. Imi venea sa imi cer tot timpul viata inapoi. Peticul de iarba nu sterge frustrarea, teama, neputinta, nesiguranta. Atatea semnale confuze din toate partile.

Cu toate asta, nu cred in ideea de carantina pe termen lung. Cat putem oare sa ne ascundem asa? Poate pana apare vaccinul… daca o veni si ala. Si aici e cu dus si intors, pentru ca daca virusul sufera mutatii, nu mai garanteaza nimeni pentru eficienta vaccinului. Am citit si am scris atatea chestii despre coronavirus, incat simt ca imi bubuie capul 🙂 Oricum azi e alba, maine e neagra. Un studiu zice asta, altul il contrazice.

Pentru mine mai urmeaza cateva luni de lucrat de acasa. Presupun ca se numeste ca sunt avantajata. Pot sa imi fac treaba de acasa, are cu cine sta copilul, suntem mai in siguranta, nu ne expunem atat de mult. Insa voi ramane in acest talmes-balmes, in care incerc sa le fac pe toate si la finalul zilei am impresia ca nu am facut nimic ca lumea.

Si, colac peste pupaza, mai exista si scoala online

Andrei face doar jumatate de ora, 40 de minute, de scoala pe zoom si in rest primeste tot felul de fise. Cine nu stie cum e sa lucrezi pe bune” de acasa, are impresia ca am tot timpul sa ma ocup de copil. Ei biiine, cu doi parinti legati de laptop o zi intreaga, sa faci teme cu copilul poate fi o adevarata provocare. Recunosc, pe mine ma termina psihic lucrarile pentru ora de arte… fiind un adevarat antitalent si neavand nici cea mai mica rabdare. Practic, cand fac „albinute” din suluri de hartie igienica si papusele din crengute de copac… ce sa mai, ala e apogeul pentru mine :))

O vara plina de incertitudini

Luna mai. Fix momentul ala in care iti planifici vacanta de vara, iti iei bilete de avion, faci rezervare la hotel etc. Ei bine, acum am senzatia ca cineva mi-a furat vara. Nu stiu de ce, fix versurile astea imi vin in minte„ Da-mi verile inapoi de amintire pline. Da-mi roua diminetii, da-mi bucuria vietii” :)) In ultimii ani, vacantele in Grecia devenisera o traditie pentru noi. Acum… ne facem planuri sa iesim la … o drumetie.

Vezi (pentru la anu’ evident 🙂 ): Cele mai frumoase plaje din Europa: unde gasesti peisaje de vis

Kilogramele, ce ne facem cu kilogramele?

O alta problema delicata a statului acasa sunt kilogramele in plus, care se tot aduna. Pai la cata coca a mancat Romania in astea doua luni nici nu e de mirare…. Clatite, gososi, painici pufoase, pandispane, torturi, fursecuri, biscuiti – de toate am facut. As putea, sincer, sa imi iau o diploma de cofetar. Ma rog, din ala mai de la chioscul de la coltul blocului, dar oricum 🙂 Kilogramele se pun usor, dar mai greu scapam de ele.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Doina Goanta (@mamapentrudoi.ro) pe

 

Citeste si: Meniu pentru dieta la ore fixe. Ce sa mananci ca sa slabesti

Pentru ca situatia nu pare sa se remedieze, am inceput sa fac un pic de sport. Nu ca ar ajuta prea mult, dar nici nu incurca 🙂 Doar ca de fiecare data cand imi propun sa fac cate un program mai complex de pe youtube, de exemplu, de cate 30-40 de minute… ba apare o sedinta, ba nu-stiu-ce se mai intampla… si uite asa nu reusesc niciodata sa fac ce mi-am propus. Saptamana trecuta m-am descurcat totusi onorabil, pe asta am inceput-o mai prost.

Vezi si: Cele mai eficiente diete din lume: top diete cu care slabesti cel mai usor

Revin iar la marea mea drama –  si timpul pentru mine… unde e?

Se pare ca pe asta l-am pierdut pentru totdeauna.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here