Asa a incercat o vecina sa ma incurajeze cand m-am plans ca am cu 5-6 kg in plus de cand am devenit mama. Da, mi-ar fi usor cu scuza asta, sa mizez pe cartea celor doua nasteri, doar ca m-as amagi pe mine insami.
Ce legatura au cele doua nasteri cu pizza pe care o mananc eu? Cu painea pe care nu o pot scoate de la fiecare masa? Cu carnatii care sunt marea tentatie a fiecarui gratar la care merg? Cu sucurile acidulate pline de zahar si calorii? Cu torturile – bombe calorice, care apar in dieta mea din ce in ce mai des?
De cand sunt mama, si in cercurile mele de prietene au intrat mai multe mamici. Fiecare cu unul, doi copii – va imaginati cate zile de nastere, de petreceri, de ocazii de mancat tort 🙂 Pentru ca parintii sunt, desigur, si ei invitati 🙂
Din luna iulie am tot tinut-o in petreceri, in ocazii de mancat – ziua mea, ziua lui Andrei, ziua sotului, iar in septembrie Edy implineste un an. Saptamana asta Andrei (deci inclusiv eu!) e invitat la doua zile de nastere, iar weekendul viitor la inca una. Si tot asa. In continuu. Ocazii sunt mereu! Deci este important sa am o vointa de fier. Si n-am.
Ar trebui, probabil, sa ma duc intr-o tabara din aia de slabit, unde sa nu fiu supusa tentatiilor. Deci faptul ca am nascut, ca am doi copii, nu poate fi folosit ca scuza. Ok, merge in primul an dupa nastere sa zic, dar la mine a expirat. Hai, mai am o saptamana, dar nu cred ca pot da jos 5 kg pana atunci 🙂
Sunt o multime de mamici care si-au recapatat siluetele de dinainte de nastere, iar unele chiar arata mai bine dupa decat inainte. Deci tine de mine. Intr-adevar, am ramas cu displazie abdominala, lucru care ma deranjeaza estetic, dar daca as slabi, colacelul acela ar fi mai putin vizibil. Ca sa nu mai zic daca m-as fi tinut si de exercitiile alea de care ma apucasem.
Dar e greu. Sincer, nu ca tin sa ma plang, dar singurul meu timp liber e cel in care doarme bebe. Atunci trebuie sa fac tot. De la ordine, la spalat vase/ haine, scris pe blog, mancare etc. Scuze si iar scuze :))
