Cat de periculos este pentru viitorul copilului tau sa il protejezi excesiv. Ce spune psihologul Diana Dumitriu despre hiperprotectie

902

Psihologul Diana Dumitriu ne atrage atentia asupra existentei unui trend in cresterea copiilor, hiperprotectia. Recunosc, si eu am tendinta de a exagera uneori, de teama ca Andrei sa nu pateasca ceva. Si lucrul asta ma transforma in antipatica “mama nu” (despre care am povestit AICI): “Andrei, NU sari de acolo!”, “Andrei, NU te urca pe gardul ala” si tot asa…

Psihologul spune ca multe dintre noi se vor recunoaste in ceea ce va descrie mai jos sau dimpotriva, fie pentru ca nu o facem, fie pentru ca nu recunoastem ca o facem, ceea ce este destul de grav.

Iata ce spune psihologul Diana Dumitriu despre hiperprotectie in educarea copiilor:

„La baza abaterilor in dezvoltarea comportamentului si a bolilor psihosomatice studiile arata ca exista un procent destul de mare, de aproape 60% dintre copii hiperprotejati de catre parintii/ bunicii/ educatorii lor, care dezvolta in timp inadaptabilitate la situatii de viata, incapacitate de apartenenta la grup social, perceptie eronata asupra propriei valori, toleranta scazuta la frustrare, nevoia de afirmare continua, nevoia de blamare, incapacitatea de a accepta parerea celorlalti, nevoia de a avea intotdeauna dreptate, nevoia de a fi primul, de validare continua a propriei persoane.

CITESTE SI: Cum ajung parintii sa creasca niste mici „tirani”. Greseala de parenting care poate ruina viitorul copilului

Hiperprotectia manifestata fata de propriul copil este legata de expasiunea sentimentelor parintelui sau (56% din cazuri) si cresterea gradului de insecuritate a parintelui (61% din cazuri). Unele dintre ele interfera, dupa cum se vede in procente, iar acele cazuri sunt cazuri evidente de abuz, unde parintele cu intentii bune risca sa-si proiecteze propria neputinta, devalorizare si nesiguranta, in copilul sau.

Copilul invata neputinta, nevoia continua de a fi protejat, isi insuseste cu usurinta pe „nu pot” in a face fata fara ajutor, incet, dar sigur nu mai vrea sa faca ceea ce facea candva fara ajutor, relationarea si apartenenta la un grup social devine greoaie, simtind un handicap emotional in relationare.

Copilul nu va sti sa gestioneze relatiile cu ceilalti copii si va deveni copilul „paracios”care cere mereu ajutor parintelui atunci cand e pus in situatii limita, copilul greu de acceptat de grup, pentru ca nu va accepta cu usurinta ceea ce ceilalti copii ii propun, doar pentru ca valoarea propriei persoane este trecuta prin perceptia parintelui hiperprotector si resadita in mintea copilului.

Copilul invata de parintele sau ca este mai bun si valoros decat ceilalti copii si ca nevoile sale sunt deasupra tuturor.

Copilul „soare” invata de la parintele sau ca in jurul lui se invart planetele, ca el trebuie sa obtina orice isi doreste, oricand isi doreste, parintele invalidandu-i propriile nevoi si emotii si proiectandu-le asupra copilului pe ale sale.

Copilul hiperprotejat incepe sa nu aiba identitate, asa incat pierde din capacitatea de adaptare la situatii si grupuri de prieteni, asa incat devine dificil orice fel de contact cu lumea care invata ca e „rea”sau „rau intentionata”.

Asa se naste abuzul, prin incapacitatea de acceptare din partea parintelui ca cel mic are o alta identitate decat a sa, alte nevoi, alt fel de a relationa, alta forme de a se manifesta”.

CITESTE SI : Copiii agresivi, cauze si solutii: ce pot face parintii pentru a-i calma pe cei mici. Sfaturile psihologului Diana Dumitriu

Foto: Diana Dumitriu, psiholog

Psiholog Psihologie aplicata in Domeniul Securitatii Nationale la Cabinet de psihologie Diana Dumitriu

Psiholog Psihologia Muncii si Organizationala la Cabinet de psihologie Diana Dumitriu si Hipnoza Clinica si Terapie Ericksoniana la Private practice

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here