Tu cat timp stai cu ochii in telefon? Cat de mult ii afecteaza lucrul acesta pe copiii nostri

308

Verific news feed-ul de Facebook, apoi pierd vremea cu ochii in pozele de pe Instagram. Peste cinci minute telefonul ma anunta ca am primit un mail. Un pic mai tarziu primesc notificare ca cineva mi-a scris pe Whatsapp. Sau pe Facebook messenger. Si daca tot am intrat sa vad cine mi-a scris, de ce sa nu mai arunc o privire iar pe feedul de Facebook? Sau de Instagram?

Culmea e ca telefonul meu mai are si un led, care licare atunci cand cineva imi scrie pe Facebook sau Whatsapp, imi trimite mesaj sau cand primesc un mail. Asa ca tentatia e mare sa iau telefonul imediat sa vad cine mi-a scris. Chiar si noaptea. Daca vad luminita verde sau albastra, pun mana pe telefon.

Mi-am propus sa stau mai putin pe net, pe retelele sociale, insa nu pot sa zic ca si reusesc. Mai ales ca stau acasa cu bebe, in concediu de maternitate. Deci cum viata sociala are de suferit, cred ca o suplinesc cu Facebook-ul si Instagramul. Si site-urile de shopping online 🙂

“Mami, mai lasa telefonul ala!”, mi-am auzit de la Andrei. M-am simtit prost, mi-am dat seama ca are nevoie de atentia mea, iar eu pierd vremea cu ochii in Facebook.

Stiu ca nu sunt un caz special, toata lumea in jurul meu face asta. Problema e cand o facem in loc sa stam cu cei mici. Sa ne jucam cu ei, sa facem activitati, sa le explicam lucruri. Ei vad ca ii ignoram, ca preferam telefonul si asta ii frustreaza.

Mai nou, de cand a venit vara, mi-am limitat timpul de stat pe telefon, in special pentru ca ies mult cu copiii afara. Totusi este placerea mea vinovata, deci nu pot renunta la ea, asa ca am mutat activitatea asta seara, dupa ce il adorm pe bebe. Atunci sunt cu constiinta impacata si stau chiar si cate o ora cu ochii in telefon. Cred ca aseara am vazut toate rochiile la reducere de pe Zara, H&M, Fashion Days sau Mango 🙂

Pentru ca dependenta parintilor de telefonul mobil e grava atunci cand aleg device-ul in locul copilului, am apelat la sfaturile psihoterapeutului Cristina Petrescu.

Iata cum ii afecteaza pe cei mici obsesia noastra pentru telefoanele mobile, potrivit psihoterapeutului Cristina Petrescu:

”Copiii invata ceea ce traiesc” – sustin Dorothy Law Nolte si Rachel Harris, iar dreptatea este de partea lor. Zi de zi, cei mici ne vad cu telefoanele in mana in majoritatea situatiilor: in timp ce conducem, in timp ce mancam, la locul de joaca, in momentele de relaxare, cam in orice moment al zilei ne verificam telefonul, scriem mesaje, mail-uri, navigam pe diverse pagini, verificam aplicatiile.

Asa ca, firesc, copilul isi doreste acest instrument magic care le capteaza atentia parintilor mai mult decat orice altceva. Suntem principalele modele pentru copii nostri. Prima lor forma de invatare este prin imitatie, asa ca vor incerca sa devina oglinda noastra.
Ne preiau starile, ne preiau vocabularul dupa ce incep sa vorbeasca si vor sa ne copieze si actiunile.

Asadar atunci cand ii certam ca petrec prea mult timp pe telefon, ar trebui mai intai sa ne autoanalizam si sa vedem cam cat timp petrecem noi.

Telefoanele si gadgeturile in general sunt o bariera in relatia noastra constienta cu propriii copii. Ajungem sa nu-i mai privim suficient in ochi, sa nu mai fim atenti la detalii marunte, la mimica lor, la nonverbalul lor. Nu suntem aici si acum pentru ei, ci in alte o mie de locuri.

Copiii se simt abandonati, neimportanti si incearca sa faca tot felul de lucruri care ne-ar putea capta atentia.

In general cate o prostioara: varsa apa, rastoarna obiectul nostru de decor preferat, se catara unde nu este permis si multe alte lucruri care ar putea avea un impact mai puternic decat gadgetul din mainile noastre. Uneori pot aparea celebrele tantrumuri deoarece copilul este frustrat de atitudinea noastra indiferenta.

Toate sunt semnale de alarma pe care, din pacate, cei mai multi parinti le taxeaza automat, fara sa inteleaga ca acestea erau strigatul celui mic: ”Hei, sunt aici!!! Eu am nevoie sa ma joc cu tine, sa nu te impart cu nimeni macar pentru cateva minute!”

Nu putem renunta la tehnologie, dar putem sa ne propunem ca atunci cand petrecem timp cu cei mici sa il petrecem doar cu ei, 100% focusati pe trairile si nevoile lor, iar atunci cand chiar trebuie sa raspundem la telefon sau la un e-mail, sa le explicam celor mici ca este o urgenta si odata rezolvata sa revenim la ei”.

Articol realizat cu ajutorul Cristinei Petrescu, Psihoterapeut

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here