Iulian Nedelcu, cameraman la Pro TV Sport: prin ce peripetii a trecut in 24 de ani de cariera omul care l-a filmat pe Borcea dansand ca Shakira

696
Iulian Nedelcu, cameraman Pro TV Sport

Iulian Nedelcu este omul care a surprins unele dintre cele mai cunoscute imagini din presa sportiva. Cu siguranta ati vazut de zeci de ori faza cu Borcea care danseaza ca Shakira de bucurie ca a dat Dinamo gol 🙂 Sau imaginile cu “tata Puiu Iordanescu” cand pupa icoanele la meci.

Angajat ca operator la Pro TV inca din anul in care s-a infiintat televiziunea din Pache Protopopescu, 1995, Iulian a filmat la Campionate Europene de Fotbal, la trei Olimpiade, a fost la sute de meciuri de fotbal si alte evenimente sportive de maxima importanta.

Fotbalistii de la Dinamo l-au poreclit “Duracell” pentru ca… nu i se termina niciodata bateriile 🙂 Este peste tot si surprinde cele mai tari imagini! Si nu povestesc din auzite 🙂 Am fost colega cu Iulian ani de zile si am fost impreuna la zeci de filmari, ca reporter-cameraman. Dar cea mai buna echipa o face, de departe, cu sotia lui – Violeta Colgiu, un reporter sportiv de exceptie.

Vezi si: Violeta Colgiu despre viata de reporter sportiv: „Stii cand pleci de acasa, dar nu stii cand te intorci. Joci mereu intr-un film de actiune”

Din proprie experienta pot spune ca Iulian Nedelcu nu se lasa pana nu obtine de la o filmare ceva demn de intrat in jurnalul de la 8 seara, de la Pro TV. Pentru asta se aventureaza in mijlocul conflictelor dintre suporteri si jandarmi, desi de multe ori a iesit de acolo destul de … sifonat.

“Mi-au trecut de multe ori bolovani pe langa cap…Gazele sunt groaznice! Odata, intr-un conflict cu galeria Rapidului in fata stadionului Dinamo, am ajuns si eu victima gazelor. Cu ochii inrositi, m-am dus sa-mi revin la primul magazin care mi-a iesit in cale si asa am ajuns sa ma spal pe fata la Pompe Funebre :)”, povesteste Iulian. Odata a fost fugarit de 50 de suporteri furiosi ai echipei Napoli, bucurosi ca au gasit pe cineva pe care sa bata.

Despre cum s-a schimbat meseria de cameraman din ’95 pana in prezent, despre cele mai tari momente de la filmari si bucuriile jobului sau, Iulian Nedelcu povesteste, plin de farmec, intr-un interviu pentru mamapentrudoi.ro.

Iulian Nedelcu, cameraman Pro TV Sport

Iulian, esti un personaj de legenda printre jurnalistii sportivi. De cat timp lucrezi ca operator la sport, la Pro TV?

Lucrez la Pro  TV din 1995, decembrie,  exact din momentul in care a aparut televiziunea pe piata media. Aveam 21 de ani cand am intrat in blocul Pro TV de pe Pache Protopopescu 109 si mi-am dublat varsta ca vechime, 24 ani. In 1995, directorul de imagine TVR , Dan Romeo, m-a luat de mana si mi-a spus ca “de ce sa stau eu cu toti mosii la TVR la Viata Spirituala”, departamentul la care lucram. Mi-a recomandat sa merg la o televiziune “mai de tineri”. Am urcat scarile Pro TV si, fara sa cunoastem pe nimeni, am intrebat la poarta daca au nevoie de un cameraman . “Chiar acum avem nevoie de un operator la jurnalul Escai” si asa am aparut eu – ca Bruce Willis ajuns exact la timp ca sa salveze situatia 🙂

Foto: Iulian Nedelcu, cameraman Pro TV Sport

Cum s-a schimbat televiziunea in toti acesti ani pentru tine, din punctul de vedere al cameramanului?

Cel mai mult am filmat in format Beta, erau casete de 32 minute mari cat o carte. Pentru un meci de 90 minute, interviuri si conferinta de presa venea reporterul cu sacosa cu casete. Si nu stiai cand sa schimbi caseta pentru ca poate pierdeai golul sau vreo vorba de duh din timpul unei conferinte. La inceputul presei sportive filmarea se facea intodeauna de langa subiect. In 1995, cand filmam la meciuri, jucatorii erau bucurosi daca îi inregistram, la incalzire stateam pe teren langa ei cand sutau la poarta, dar nu ne ziceau nimic, erau bucurosi ca apareau la tv.

Cea mai mare provocare era sa transmiti imaginile filmate, gasirea locatiei era o provocare: aveai doar 10 minute de satelit si trimiteai golurile, fazele imaginile speciale si interviurile. Si de aici cearta cu colegul – pe tema “ce e mai important”. Eu tineam la imagini, ca erau ale mele, iar cele 10 minute costau 800 USD si trebuia sa merite. Pentru un interviu cu Mutu sau Lobont. Acum ai un card in camera pe care filmezi doua ore la calitate HD si un stick wireless care transmite live direct in Pro TV. Totul mai simplu si mult mai rapid.

Ce este cel mai frumos la meseria de cameraman la sport? Dar cel mai greu?

Este o meserie frumosa, esti mereu in centrul actiunii. Aproape de evenimentul pe care-l filmezi, de simti ca si tu faci parte din el. Mi-am dorit de mic sa joc fotbal la echipa nationala alaturi de Hagi. Pentru ca nu m-a ajutat talentul, am ajuns totusi aproape de cel pe care l-am divinizat de mic prin meseria de cameraman. Si pentru ca sunt destul de insistent, am ajuns chiar sa si-l enervez, exasperat de cat de mult stau cu camera pe el pentru a surprinde un gest, o vorba care ar putea deveni o stire. Este o munca fizica, camera cu care filmez are peste 10 kg si o tii pe umar in cea mai mare parte a timpului.

Iulian Nedelcu, cameraman Pro TV Sport

Iti amintesti care au fost cele mai neobisnuite momente in care ai filmat vreodata?

Cel mai important e ca am invatat sa vad in jurul meu lucrurile care pot deveni o stire. Am fost primul care a folosit sunetul de pe camera intr-o stire, iar colegii mei ma intrebau de ce stau asa de aproape de oamenii pe care-i filmez si de ce nu folosesc zoom-ul, dar de la departare nu se auzeau discutiile. Si asta a ajuns sa deranjeze, cand imaginile aveau si sunet si îi aratau nu cand vorbeau ca “din carti “ la interviuri, ci “real life”.

Foto: Iulian Nedelcu, cameraman Pro TV Sport

Am fost interzisi de Steaua si am filmat un antrenamentul din varful muntelui, singurul loc de unde se vedea terenul, am filmat antrenamentul echipei nationale in Albania pe un gemulet de la toaleta cu trepiedul pus pe WC… A fost o vreme cand orice facea Borcea la meciurile lui Dinamo reprezentau o stire si pentru asta stateam 90 de minute cu camera pe el si prindeam ca are pretul pe talpa pantofului si se vedea ca a dat 1000 USD pe ei. Toata lumea stie reactiile lui la gol, cand dansa ca “Shakira”…

Tata Puiu Iordanescu cand pupa icoanele la meciul Romaniei de pe stadionul Astra, Netoiu care era patronul Craiovei si la meciul Steaua-Dinamo a rupt scaunele din loja de fericire ca au dat “cainii “ gol. Si asa a inceput scandalul, Patronul Craiovei rupe scaunele de fericire cand da echipa rivala “de moarte “ gol.

Care au fost cele mai importante evenimente sportive la care ai participat? … sau care te-au emotionat cel mai tare? 🙂

Am participat la multe competitii sportive de anvergura, la Olimpiade si Campionate europene de fotbal. Meseria m-a ajutat sa vizitez tari si sa-mi intalnesc idolii pe care altfel nu as fi putut sa-i vad decat la televizor. Dar cel mai important este ca mi-am intalnit dragostea la munca. Jumatatea mea este si jumatatea meseriei mele, o cheama Violeta Colgiu si este reporter. Este o sotie si un reporter exceptional 🙂

Ai dai si de personaje mai …dificile? Neprietenoase cu camera?

In ziua de azi oamenii sunt satui sa fie filmati. Intr-un fel îi înteleg. Sa stea cineva sa te filmeze cu sunet aproape la fiecare pas te face irascibil si de aceea s-au facut reguli. De exemplu, ai 15 minute de filmat la antrenament la FCSB. Tu nu mai dai STOP la camera si atunci jucatorii sunt atenti sa nu zica nimic sau sa nu dea mingiile peste gard cand suteaza spre poarta ca sa nu dam “rau”la TV despre ei.

La un antrenament al FCSB ne-au dat afara dupa cinci minute pentru ca jucatorul Bourceanu si-a luat o minge in gura la un joc…Pentru ca l-am filmat, fotbalistul l-a pus pe ofiterul presa sa ne scoate de pe teren. Hagi, antrenorul Viitorulului, a ajuns in ultima perioada sa ne puna sa filmam la meciurile amicale din locuri in care noi nu putem sta cu camera pe el, dansul fiind mai coleric cu jucatorii… si atunci ajungeam sa filmam de pe Nocturna sau din tufisuri.

Foto: Iulian Nedelcu, cameraman Pro TV Sport

Cu galeriile suntem intr-un conflict continuu, daca ai camera in spate stiu sigur ca esti de la presa, iar ei urasc presa. In conflictele lor cu jandarmii am cazut de multe ori la mijloc. Jandarmii dadeau cu gaze, suporterii cu pietre. Mi-au trecut de multe ori bolovani pe langa cap, dar cand te uiti in ocularul camerei nu mai distingi bine realitatea si ai impresia ca nu te poate atinge nimic. Gazele sunt groaznice! Odata, intr-un conflict cu galeria Rapidului in fata stadionului Dinamo, am ajuns si eu victima gazelor, cu ochii inrositi, m-am dus sa-mi revin la primul magazin care mi-a iesit in cale si asa am ajuns sa ma spal pe fata la Pompe Funebre.

Foto: Iulian Nedelcu, cameraman Pro TV Sport

Ce filmari au un loc special printre amintirile tale?

Am multe filmari bune, eu fiind operator de stiri ma mandresc cu momente filmate care au insemnat stiri de televiziune prin impactul lor. Ultima este cu Sumudica, antrenor al echipei Kayseri. La un meci amical s-a agitat tot meciul pe margine si prin minutul 60 s-a relaxat si a vrut sa se sprijine de gard. Doar ca gardul era din plasa si a cazut in el. Faza haioasa a fost ca dupa ce a cazut, el a vrut sa mascheze prin faptul ca asa a vrut el sa cada asezandu-se mai bine in plasa ca un adevarat actor. Acele imagini au fost preluate de toate marile agentii de presa. La inceput, Sumi s-a suparat pe noi, dar apoi ne-a multumit ca l-am facut cunoscut in toata lumea 🙂

La Olimpiada de la Beijing era randul meu de a intra in satul olimpic, acolo unde te poti intalnii cu sportivii romani. Nu puteam patrunde in sat fara sa fiu insotit de un sportiv al tarii mele. Am vazut un un baiat longilin imbracat in treningul Romaniei pe care l-am rugat sa ma insoteasca in interior. Pe drum mi-a povestit cum el face natatie si ca, in timp ce statea pe masa de masaj ca sa se pregateasca pentru a intra in concurs, se uita la televizorul din incinta si a vazut ca o serie de 8 concurenti e incompleta, erau doar  7 prezentati… Se gandea ca “ce-o fi patit saracul sportiv de nu s-a prezentat la cursa?”Apoi  si-a dat seama ca era seria lui si el lipsea 🙂 A intrat in panica. A alergat spre bazin, dar nu l-au primit pentru ca nu avea casca la el si nu te lasa fara. L-am convins sa-mi povesteasca si-mi zicea cu lacrimi in ochi cum s-a pregatit el degeaba patru ani si cand sa concureze… a uitat ora.

Ce personaje sportive pe care le-ai cunoscut te-au impresionat cel mai tare?

Cel mai mult ma bucur ca mi-am cunscut idolul, Gheorghe Hagi, dar meseria m-a facut sa cunosc marii sportivi ai Romaniei si sa leg cu unii dintre ei si relatii de prietenie. Nadia Comaneci, Ivan Patzaichin, Gica Popescu, Cristian Chivu, Adrian Mutu si multi altii. Datorita faptului ca sunt destul de insistent la filmari, jucatorii de la Dinamo din generatia mai veche (Lobont, Torje, Niculescu, Danciulescu)  mi-au zis Duracell, ca in reclama de baterii, pentru ca eram la fel de rapid in alergarea cu spatele cu camera pe umar ca si ei pe bicicletele care-i duceau spre teren. Cel mai bun prieten al meu este Keseru, un fotbalist si un om admiabil.

Foto: Iulian Nedelcu, cameraman Pro TV Sport

Stiu ca de-a lungul carierei ai trecut printr-o multime de peripetii si mereu faci haz de necaz. Ce intamplari ti-au ramas, din punctul asta de vedere, in minte?

Au fost multe momente tensionate, dar una a fost chiar periculoasa. Impreuna cu Ion Alexandru eram la Napoli la un meci de UEFA dintre echipa locala si Utrecht. Stiam ca suporterii napoletani isi iubesc foarte tare echipa si ca sa nu ajung in mijlocul lor am decis sa mergem la meci cu trei ore inainte. Dupa ce am parcat masina, cu camera in rucsac ca sa nu fiu vizibil, am plecat spre stadion. Un individ de doi metri cu fata de erou a venit sa-mi ceara foc pentru tigari. Vazand ca nu inteleg a tras un chiot si cel putin 50 de ultrasi au aparut dupa masini. Fuga mea nu a avut-o nimeni si cu cei 50 de oameni dupa mine am reusit sa fug si sa sar in prima masina cu jandarmi de langa stadion, exact in bratele unui militar care-si manca sandviciul si  care s-a speriat foarte tare…de mine. I-am explicat in italiana mea de balta ca “Tifossi m-a bruschetta…” Noroc cu colegul meu care stia italiana si care l-a facut sa inteleaga ce bataie era sa ne luam 🙂

Care a fost cea mai mare nebunie pe care ai facut-o ca sa iti iasa o fimare?

Singura mea “nebunie” este ca eu de la orice subiect trebuie sa obtin ceva, o imagine care sa insemne o stire. Experienta m-a invatat ca atunci cand vrei sa surprinzi ceva bun atunci trebuie sa filmezi mult. Asa ca in momentul cand Borcea (actionar la Dinamo) a vrut sa ne arate cat de bun este la tenis cu piciorul, am surprins momentul cand si-a dat singur cu mingea-n gura cu o executie ce sfideaza ridicolul. Sincer nu aveam cum sa pierd momentul pentru ca a fost o filmare continua si inspirata.

Care au fost cele mai interesante locuri in care ai ajuns datorita jobului si in care nu te-ai fi dus altfel?

Este o meserie care te duce in locuri pe care altfel poate nu ai avea cum sa le vizitezi. Am fost in Africa de Sud, acolo unde un steward de la turneul Danone pentru copii m-a intrebat daca ii dau lui camera de filmat. SUVENIR! 🙂 Am fost la Olimpiada de la Rio de Janeiro, Beijing, Londra –  toate cu dubla functie. Erau atat de multe evenimente incat a trebuit sa fiu reporter-operator. “Poerator” asa cum mi-au scris pe legitimatie 🙂 Am fost cu munca in foarte multe tari, dar m-am intors si in concediu ca sa inteleg mai multe din ele, nu doar din mersul masinii sau pe la stadioane. Nu ratez locurile unde pot manca inghetata, sunt mare fan.

Foto: Iulian Nedelcu, cameraman Pro TV Sport

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here