Internarea de zi intr-un spital de stat. Ce m-a surprins cel mai tare

1255

Internarea de zi intr-un spital de stat poate fi frustranta, insa, intr-un final, mi-am dat seama ca la privat nu as fi reusit sa obtin aceleasi rezultate intr-un timp atat de scurt.

In urma cu doua saptamani am ajuns la Spitalul Cantacuzino, pentru ca banuiam ca mi s-a declansat o artrita autoimuna. Din fericire, cel putin dupa primele rezultate, nu pare a fi asa ceva.

Recunosc, initial m-am enervat, pentru ca am pornit cu stangul. O sa va povestesc pas cu pas experienta mea in cee ace priveste internarea de zi la Spitalul Cantacuzino.

Programarea

Am sunat la spital si ma asteptam sa aiba un sistem de programare asemanator celui de la privat. Dar nu. Raspunde o receptionera, care te transfera la cabinetul medicului respectiv. Acolo raspund niste fete, care sunt medici rezidenti (cred) si, aparent, noteaza programarile intr-o agenda. Am vorbit cu una dintre domnisoarele astea, i-am spus ce vreau si mi-a zis sa vin luni intre 7 si 8 dimineata. Mi se parea mie ca era cam aeriana, din tonul conversatiei…

Astfel ca luni, dupa ce am strabatut tot orasul din Chiajna pana in centru, pe o ninsoare enervanta si pe ger, mi s-a spus sa plec acasa pentru ca nu sunt trecuta in programari. Medicul era dispus sa ma vada mai tarziu, insa doar cu bilet de internare. Pentru ca nu am mai fost internata de zi niciodata, habar nu aveam de existenta acestui bilet. Am plecat acasa frustrata si mega nervoasa.

M-am reprogramat peste 5 zile. Bine si asa. Pentru ca am incercat sa ma programez la acelasi medic si la privat, iar primul loc disponibil era peste vreo doua saptamani.

Ordinea de intrare in cabinet

Cand am ajuns la 7:30, erau deja vreo 6-7 persoane. Nu exista neaparat o ordine in care sa intri, insa, de fapt, nici nu intrai. Toata lumea a fost trimisa “jos”, unde se faceau internarile. Acolo: surpriza! Nu erau fonduri pentru afectiunea asta, asa ca eu si inca vreo 2 persoane am fost trimise inapoi la medic, ca sa ne schimbe diagnosticul. Pana la urma s-a rezolvat.

Consultatia

Aici am fost poate cel mai neplacut surprinsa. Consultatiile se fac intr-un salon in care sunt internate cateva persoane si in care se mai afla si inca unul, doi pacienti, care urmeaza a fi consultati. Astfel, vreo 4-5 femei se holbau la mine cu interes cand spuneam unde si ce ma doare. Ma simteam super ciudat. Adio confidentialitate medic-pacient… Dar am inteles ca, in lipsa de spatiu, in multe spitale asta este o procedura obisnuita.

Procedurile medicale

Aici lucrurile s-au miscat destul de repede. In doua, trei ore mi s-au facut doua ecografii, doua radiografii, mi s-a luat sange si m-a consultat, pana la urma, si medicul.
Imi imaginez cat timp mi-ar fi luat sa fac toate astea la privat. In primul rand, nu gasesti programari la medici specialisti decat peste cateva saptamani. Mi-aduc aminte cand am incercat sa il programez pe Andrei la un cardiolog la o clinica privata. Primul loc liber – peste jumatate de an. Deci probabil la mine ar fi durat vreo luna sa gasesc loc la un medic si sa fac toate procedurile astea. Ca sa nu mai spun de costuri! Numai in timpul sarcinii dadeam lunar cate 300 de lei pe o ecografie simpla. Morfologiile la specialist costau 500 de lei.

Rezultatele

Pentru ca era vineri, am fost chemata luni pentru rezultate. N-am mai fost primita in cabinet, mi-a dat domnisoara medic-rezident o foaie, pe hol, in care mi-a zis ca, aparent, nu as avea ceea ce credeam eu. Mi-a dat totusi un tratament, in caz de durere. Dar am fost atat de fericita de rezultate, incat am uitat sa ii spun ca alaptez si ca nu pot sa fac tratamentul …

Asadar, ca si concluzie, cred ca a fost o idee buna sa merg la un spital de stat pentru toata treaba asta.

2 COMENTARII

  1. Nu e asa bau-bau. Depinde, desigur, si unde te duci. Am nascut la Filantropia- all good. Am mai ajuns in sarcina cu o criza de rinichi la Floreasca, de asemenea- all good.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here