V-am povestit, de curand, despre atentia uneori nedorita pe care bebelusii o atrag asupra lor. Prietena mea Elena si fetita ei de patru luni, Eva, atrag curiosii ca un magnet. Am lasat-o pe ea sa faca un top al celor mai nepotrivite sfaturi pe care le-a primit de la necunoscuti de cand este mamica:
Guest post de Elena Luchian
„Ma simt mai inteleapta acum. Le stiu pe toate. Pe cuvant. Am primit atatea sfaturi si recomandari incat chiar cred ca am ajuns sa le stiu pe toate 😀
Caciula. Am inteles ca trebuie sa o poarte si cand sunt 25 de grade afara.
„Vaaaai, manca-l-ar mama de baietel”, se repede la mine si la fii-mea o doamna cu matura in mana si vesta de REBU. Dar face un pas inapoi speriata. M-am gandit ca poate i-a vazut cerceii si si-a dat seama ca-i fetita. „Dar nu are caciula”, zice cu o privire panicata. „Nu are, ca e cald. Dumneavoastra purtati caciula la 25 de grade?” O replica mai neinspirata nu puteam sa dau. Da, doamna cu matura avea caciula.
Sosete. Cred ca fac parte din vreun dress code al bebelusilor, pe care l-am ratat.
La sfarsit de mai, o doamna in Herastrau mi-a atras atentia ca am pierdut o soseta si ca pitica este, oh, Doamne, cu piciorusul gol. M-a bufnit rasul instantaneu. “Le-a pierdut pe ambele, doamna. Acasa!” Am plecat mai departe si am lasat-o ingrijorata cu obrajii in palme.
Sistemul de purtare deformeaza coloana copilului.
Cu fii-mea in sistemul ergonomic, adecvat greutatii si lungimii, asteptam sa ne vina randul la hypermarket. “Sa nu-l mai tineti asa!” “Pe cine, doamna?” “Pe baietel!” “Baietelul e fetita, doamna!” “Bine, dar sa nu-l mai tineti asa, ca ii deformati coloana! Il tineti atarnat acolo. Eu stiu, ca eu am lucrat la copii.” Acum nah, si Mos Craciun lucreaza la copii, dar asta nu inseamna ca se pricepe. A luat-o sotul ei de o aripa si a dus-o de acolo. Multumesc, domnul sot!
Nu scoti copilul din casa nebotezat.
Am botezat fetita la 3 luni si 10 zile. Cum era sa o tin in casa pana atunci? Intr-o zi, in parc, acolo unde se aduna in timpul saptamanii multe bunicute care stiu totul mai ceva ca mine, o doamna cu un nepotel curios se apropie de carucior. “Uite, mamaie, ce mica e!” Dar se schimba dintr-odata la fata. “E botezata?” “Inca nu.” “Hai, mamaie, sa mergem, ca e nebotezata asta mica! Auzi, sa o scoata din casa nebotezata! Hai sa mergem, hai la leagane!”
Daca asa pot tine sfaturile la distanta, cred ca voi spune pana la majorat ca e nebotezata.
