Vara draga, fii buna: fereste-ne de enterocolite, indigestii, afte, mana-gura-picior si alti crocobauri

1494

Nici bine nu apucam sa ne bucuram ca am scapat de muci si tuse, ca incepe sezonul toxinfectiilor alimentare. Cine n-a avut copilul bolnav de asa ceva, se poate considera un parinte (extrem de) norocos.

Sa il vezi pe cel mic zvarcolindu-se de durere de burta, vomitand sau cu diaree zi si noapte e un adevarat cosmar. Musai e de mers la urgente, mai ales cand copilul e chiar mic. De multe ori e si internat.

Am patit-o cand Andrei avea doi ani: si eu, si el am luat campylobacter de la niste branza „proaspata” de tara. Cosmar. Nu stiu care dintre noi doi era mai rau. Pana la urma am ajuns sa ne internam la Regina Maria, pentru ca se deshidratase si era apatic. Perfuziile l-au pus pe picioare.

Oricum, cand era mic, Andrei refuza aproape orice medicament. Stiti cate medicamente trebuia sa inghita in caz de enterocolita? Un raft intreg: de la un eventual antibiotic, daca era vorba de o bacterie, la saruri de rehidratare, probiotice, poate si un smecta. Poate si un panadol sau nurofen daca avea si febra… Toata ziua buna ziua inghitea medicamente.

De atunci am mai bifat de cateva ori niste „boli de sezon estival”. Si eu, si el. Andrei a mai avut cateva enterocolite, insa niciodata atat de grave ca atunci cand am mancat branza „stricata”. Eu, in schimb, am ajuns sa chem Salvarea, pentru ca efectiv nu ma mai puteam ridica din pat de durere din cauza unei probleme din asta de ordin digestiv. Greata, ameteala, durere, tot tacamul. Nu am scapat fara antibiotice. Mi-a dat doamna de pe ambulanta o punga intreaga de pastile, dar a doua zi m-a pus pe picioare, ceea ce a fost minunat, pentru ca plecam un weekend la mare 🙂 Nici acum nu stiu ce am avut si de unde am luat virusul sau bacteria.

Andrei in schimb a ramas cu o „amintire” de la noi de la mare, de la Mamaia, tot pe la vreo doi ani. Ne-am intors de acolo cu o enterocolita, dar nu foarte grava. De la vecinii bulgari s-a intors cu gura plina de afte, de n-a putut saracutul sa manance o saptamana. Insa dupa ce a implinit trei ani, episoadele s-au rarit, iar vara trecuta nu am mai avut nicio astfel de problema.

Din fericire, am scapat pana acum de temuta mana-gura-picior si sper sa o evitam cu succes si de acum inainte, desi nu ne ferim de piscine si locuri pline de copii.

Asa ca nu ne ramane decat sa ne rugam sa fie bine 🙂 Asa ca, draga vara, protejeaza-ne!

1 COMENTARIU

  1. […] Vara este un anotimp capricios din punct de vedere al sanatatii. Ok, scapam de raceli (nu neaparat!), dar dam peste herpangina, mana-gura-picior, enterocolite. Noi am bifat deja doua vara asta. Strigator la cer este ca bolile astea nu ar lua o asa mare amploare daca parintii ar fi mai atenti si un i-ar duce, in mod constient, pe copiii contagiosi in locuri publice – terase, piscine, parc, locuri de joaca. […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here