In cateva zile “bebe Edy” va face usor tranzitia de la “bebelus” catre toddler. La un an, este un bebelus la fel de activ, sociabil si zambaret cum a fost si fratele lui mai mare, Andrei. Pentru mine, anul care a trecut a fost unul plin, si cu parti bune, dar si mai dificile, an pe care l-am resimtit din plin. Asa ca vorba aia “cand a trecut oare timpul” nu cred ca se aplica 🙂
Venirea lui Edy in familia noastra a fost o bucurie si el este exact asa cum ni l-am dorit. Insa asta nu inseamna ca nu am avut parte si de provocari. Iata sase lucruri care, intr-un fel, m-au surprins:
1. Credeam ca stiu ce ma asteapta
Fiind “mama cu experienta”, credeam ca stiu ce ma asteapta la venirea unui nou bebelus in viata noastra. Insa, sincer, am retrait mare parte din emotiile de la primul copil. Ok, nu ne-a mai tremurat mana asa de tare la prima baita :), dar tot m-au luat prin surprindere anumite lucruri.
De exemplu, partea cu alaptatul. Credeam ca le stiu pe toate, doar alaptasem cu succes un an de zile. Uite ca la bebe Edy nu a mai mers “ca pe roate”. Laptele in jet puternic il impiedica sa suga cum trebuie si la fiecare masa se zbatea, se agita si plangea. A inceput sa ia mai bine in greutate abia dupa ce am inceput diversificarea.
O alta problema pe care nu am avut-o cu Andrei, dar pe care o am cu Edy – piscaturile de tantari. Nu imi aduc aminte ca Andrei sa fi avut atata “lipici” la tantari, dar Edy ii atrage ca un magnet. Si nu e vorba doar ca il ciupesc, dar ciupiturile arata ingrozitor. Se inrosesc, se intaresc, se umfla, sunt uriase, unele fac si vezicule…se invinetesc si, in final, trec in vreo doua saptamani.
In primul an, Andrei a fost racit o singura data. Practic asta a fost singura lui problema de sanatate. Cu Edy, care e mereu inconjurat de copii, e alta poveste: viroze, tuse, enterocolita, mana gura picior etc.
Deci, mereu aparea cate ceva neasteptat, pe care nu l-am luat in calcul… De exemplu, faptul ca nu a acceptat laptele praf si biberonul. Ne-am chinuit ceva, acum bea lapte praf din biberon, dar in cantitati foarte mici.
2. Ma temeam ca am uitat tot
Recunosc, ma chinuia un pic gandul cu cateva zile inainte de nastere ca nu mai stiu sa schimb un scutec, nu mai stiu cum e la baita, nu mai stiu cum se ingrijeste buricul etc… Pus in fata faptului, stii cum iti vin toate inapoi in minte?! 🙂
Apoi panica iar inaintea diversificarii… pfff, dar oare ce sa ii mai fac de mancare? Dar oare nu e plictisit de aceeasi mancare? Ei uite ca am ajuns cu bine la un an 🙂
3. Lipsa somnului – am resimtit-o la fel de crunt ca si prima oara
Crunt. Crunt. Crunt. Cred ca as putea sa fac un blog numai despre asta. Sa ma plang cum nu am dormit eu 🙂 Cu Andrei nu am dormit, asa ca, intr-un fel, eram pregatita pentru nopti albe si in cazul lui Edy. Credeam ca sunt pregatita. N-am fost. Lipsa somnului m-a terminat psihic si fizic si de data asta. Din fericire, ca si la Andrei, dupa vreo 8-9 luni somnul s-a imbunatatit.
4. M-a surprins “valul de iubire” care m-a “lovit” odata cu aparitia lui Edy
Ma gandeam: “Pe Andrei il iubesc enorm. Oare o sa il iubesc si pe Edy la fel?” Oh, si inca cum. Ii ador pe amandoi.
5. Credeam ca nu o sa mai am rabdare sa o iau de la capat
Cand ai un baiat de 4 ani, deja te-ai mai linistit in calitate de parinte. E mai usor. Poti sa iti faci planuri, poti sa te intelegi cu copilul etc. Gandul de a o lua de la capat cu schimbat scutece si cu facut piureuri de fructe si legume ma cam nelinistea. Dar uite ca, pas cu pas, le-am facut pe toate si acum bebe devine toddler.
6. Ma temeam ca nu fac fata…
…si uneori chiar asta simt ca se intampla.Dar pana la urma “biruiesc”, ca sa zic asa. Nu am de ales, trebuie sa ma mobilizez.
