Degeaba citesti zeci de carti inainte sa apara bebelusii pe lume, tot propria experienta te invata cel mai bine. Uneori ce scrie in carti nu prea se aplica si in cazul tau. M-am informat mult inainte de primul copil, dar nu intotdeauna am reusit sa aplic cu succes cele aflate.
Iata 13 lucruri despre provocarea de a fi mama pe care le-am invatat “the hard way”:
13 lucruri despre provocarea de a fi mama pe care le-am aflat pe pielea mea
- Alaptatul slabeste, dar… trebuie sa contribui si tu cumva! Recunosc, m-a ajutat mult alaptatul sa “topesc” kilogramele si in prima, si in a doua sarcina. Insa pentru ultimele ramase trebuie sa depun si eu un pic de efort: sa am mai multa grija la ceea ce mananc, sa fac un pic de miscare, sa ajut si eu organismul cumva.
Citeste si: Alaptarea si problemele despre care nu m-a avertizat nimeni: 6 situatii cu care m-am confruntat in alaptat
- Comparatia pe care o fac intre al doilea copil si primul nu imi creeaza decat frustrare. Fiecare se dezvolta in ritmul lui. Fara sa vreau ma aud zicand: “Ah, pai Andrei la varsta asta deja vorbea”. Stiu ca nu e ok sa fac asta si nu trebuie sa grabesc lucrurile. Fiecare moment la timpul lui.
- Degeaba crezi ca esti pregatita si stii tot cand vine al doilea copil pe lume. Mereu apar situatii noi si provocarile sunt la fel de mari.
- Desi crezi ca o sa fie mai usor cu al doilea copil, s-ar putea sa nu fie. Cunosc mamici care la numarul 2 au “tras” mai tare.
- Ce merge la primul, nu merge neaparat si la al doilea. Da, crezi ca ai reteta castigatoare: ca stii cum sa adormi un copil, sa il faci sa manance, sa il opresti in plans. Pfff, uneori metodele folosite la primul copil nu functioneaza si la al doilea. De exemplu, Andrei a acceptat cu placere si pofta laptele praf, Edy il bea asa, mai in scarba 🙂 De abia l-am convins sa puna gura pe el.
- Alaptatul poate sa iti puna probleme la al doilea copil, desi la primul a mers struna. Eu, de exemplu, nu aveam deloc emotii in ceea ce priveste alaptatul lui bebe 2. Doar mai alaptasem cu succes inca un copil. Si in spital, in primele zile dupa nastere, asistenta imi reprosa ca nu reusesc sa il alaptez pe bebe (nu imi venise laptele cum trebuie, bebe nu stia prea bine sa suga, obosea repede etc): “Pai parca ziceati ca mai aveti un copil acasa”… Mda. Socoteala de acasa nu se potriveste mereu cu cea din targ. Cu Edy am intampinat ceva probleme legate de alaptare.
Citeste si: Presiunea de a alapta cu orice pret. Cum sa nu te simti vinovata daca nu iti iese „ca la carte”
- Crezi ca esti obisnuita deja cu noptile pierdute, de la primul copil. Si inainte sa vina pe lume te incurajezi ca “lasa, o sa treaca si asta”… Dar lipsa somnului se va dovedi la fel de problematica la al doilea copil ca si la primul.
- Doi ani de stat acasa in concediu de crestere a copilului poate fi, uneori, un pic prea mult. Cel putin asa simt eu acum.
- Iarna cu bebe/toddler acasa este extrem de provocatoare: multe ore petrecute in interior, vreme urata, chin cu imbracatul copiilor sa iasa afara, intuneric de la 5…
- Nu iti poti face niciodata planuri. Cu copiii de pana in 4-5 ani, care nu au sistemul imunitar dezvoltat, nu stii niciodata la ce sa te astepti. Asa ca o vacanta poate fi oricand anulata in ultimul moment. Tin minte ca Andrei a facut febra fix in noaptea in care trebuia sa plecam in Grecia, la prima lui vacanta in afara tarii, cand avea 10 luni. Bebe Edy a facut enterocolita cu o saptamana inainte sa plecam in Halkidiki, vara trecuta.
- Patutul de bebelus a fost, in mare parte, un obiect decorativ. Bebe doarme “like a boss” in patul meu mare si moale: mai intai a dormit cu mine, iar acum se lafaie singur in el.
- Intr-adevar, la al doilea copil esti un pic mai relaxata. Ok, poate nu merge totul struna, dar nu e ca si cum ai lua totul de la zero: tot stii sa schimbi un pampers, sa ii faci o baita fara sa iti tremure mama, stii ca daca plange un pic nu este cea mai mare tragedie de pe planeta.
- In ciuda tuturor greutatior, la finalul zilei, cand in sfarsit adorm copiii, esti recunoscatoare ca fac parte din viata ta si nu iti poti imaginea cum ar fi existenta ta fara ei.
