Incerc, pe cat pot, sa respect regulile de parenting, insa recunosc ca nu imi iese intotdeauna. Stiu ca cei care le scriu sunt specialisti, sunt bine intentionati si dau sfaturi bune. Dar ce facem cand copilul pur si simplu nu vrea?
Iata capitolele unde avem noi probleme:
1. Trebuie sa manance neaparat la masa
Toate bune si frumoase cu bebe Edy pana acum o luna. Manca minunat la el in scaunel. Ciorbite, pilaf, paste etc. Il puneam in scaun, statea linistit si termina un castronel. Fuse si se duse! De cand a devenit mare “mergator”, nu mai are stare! Nici macar nu pot sa il mai las singur in scaun. Se ridica in picioare in el ca sa apuce diverse chestii de pe pereti. Dupa 3-4 guri de mancare se plictiseste. Chiar daca ii e foame.
Ce sa fac? Sa il las nemancat? Nu pot sa fac asta, sorry. Si sa ma vezi cum alerg dupa el prin casa cu lingurita de mancare. Sau prin curte, cum s-a intamplat ieri. Si pana la urma a mancat tot. Deci nu ca nu i-ar fi foame, dar nu mai are stare la masa. Vezi Doamne, omuletul are lucruri mai importante de facut :))
2. Trebuie sa manance cu televizorul inchis, fara tableta etc
De acord! Total. Dar uneori chiar iti doresti sa manance, nu?! Ai face orice ca sa ia cateva inghituri de ciorba. Si atunci faci si “nefacutul”. Eu mai pornesc televizorul din bucatarie (Doamne ajuta sa fie reclame, doar alea ii capteaza interesul si dureaza fix cat masa noastra!) sau pun 2-3 cantecele pe laptop. Aruncati cu pietre in mine, dar… ce sa fac? Sa il las flamand?
3. Trebuie sa doarma singur la el in patut
Nu e ca si cum n-as fi incercat sau nu mi-as fi dorit. In patutul lui de bebe doarme doar in timpul zilei. Nu sunt fan co-sleeping, dar am facut-o si pe asta. Ce sa faci cand bebe se trezeste de cinci ori pe noapte?! Acum, la un an, i-am oferit patul meu cel mare, cu saltea ca un norisor, doar lui. Like a boss. Eu m-am mutat pe o canapea tare in alta camera. Ce, credeti ca doarme toata noaptea? Vise! Se trezeste de vreo doua (uneori trei) ori. La anu’ va avea camera lui, dar pana atunci este chirias in patul meu moale si pufos. Si nici nu apreciaza :))
4. Trebuie lasat sa se joace singur
Oh, Doamne! Da, da, bebe, joaca-te singur! Lasa-ma sa spal mormanul de vase din bucatarie! Lasa-ma macar sa merg la toaleta! Nope! Daca ma duc eu pana la bucatarie, hopa si el dupa mine. Am pus un gard la iesirea din living, in ideea sa stea acolo, sa nu ajunga la baie, pe scari sau la bucatarie. A invatat sa traga de el pana se deschide. Daca ii pun protectia si chiar nu il poate desface, urla, si urlaaa, si urlaaa… si curg lacrimile siroaie. Ideea e ca trebuie sa fiu non stop langa el. Chiar daca se joaca el, sa zicem, cinci minute cu o masinuta, eu trebuie sa fiu acolo.
Acum e la varsta la care misuna peste tot. Deschide toate sertarele din bucatarie. Sa nu mai zic ca isi mai prinde si mana in ele cateodata.
Cand ajunge la baie, unde in principiu are interzis, e in al noualea cer. Doamne, ce si-ar mai dori sa bage mana in WC. Sau sa se joace cu peria de curatat WC-ul. L-am prins intr-o zi chiar cand era sa puna mana pe ea. Soc si groaza. Sa desfaca sulul de hartie igienica cred ca e visul pricarui bebelus.
Ce sa mai, baia e un taram de vis pentru bebe. Poate face atatea nazdravanii. Dar are interzis 🙂
5. Trebuie lasat sa (mai si) planga
Aici, recunosc, eu sunt cea care greseste. Nu suport sa il aud plangand. Uneori mi-e mila sa il aud, alteori pur si simplu ma enerveaza :)) Depinde si de motivul pentru care plange. Il iau in brate, ii dau suzeta. Orice, numai sa nu planga. Va imaginati ca n-am putut aplica niciodata metoda cry it out de adormire a copilului.
6. Trebuie lasat sa adoarma singur
Trebuia sa fac lucrul asta de la inceput, daca ma tineau nervii. Dar cum am zis mai sus, nu pot sa il aud plangand. Singura metoda sa adoarma singur ar fi fost sa il las sa planga pana se calmeaza singur. Si ar fi plaaaaans… Si s-ar fi zbatut… Ca sa nu mai zic ca fac un lucru pe care am zis ca nu o sa il mai fac: il adorm leganat pe picioare. Iar o sa o tinem asa pana la 3-4 ani :((
7. Trebuie lasat sa manace bucatele inca de la inceput
Nu sunt fan autodiversificare / blw. Nu am nimic impotriva ei, chiar mi se pare super ok… pentru cine poate. Mie imi statea inima cand auzeam copilul cand se ineaca. Asa ca am inceput clasic cu piureuri pasate. Doar nu o sa manance toata viata asa. Trecerea la bucatele s-a facut natural. La un moment dat mi-a refuzat aceste piureuri, care au toate acelasi gust, si a preferat bucatelele. La un an si cu numai opt dinti, mananca bucatele de paine, biscuiti, de fructe mai moi, ou, carne taiata marunt etc.
8. Trebuie sa ii scot suzeta
Ce, am innebunit ? :))
